Première épître aux Corinthiens ■ chapitre 13 ■ lecture en roumain

4 mars 2016 § 1 commentaire

dessin © Mihai Sora | 2016

 

 

Lien direct : ERRATIQUES

 

COLLOQUE | Politiques linguistiques et culturelles extérieures des États européens (XVIIIe-XXe siècles) | Leiden, 25-26 juin 2015

13 mai 2015 § Poster un commentaire

Colloque POLITIQUES LINGUISTIQUES ET CULTURELLES

Programme complet et argumentaire des organisateurs en pièce jointe.

MIHAI ȘORA | LINIA VIEȚII | 2015 [trailer 1]

12 avril 2015 § 4 Commentaires

Va fi un punct și va fi o linie.

Și totul va fi viu.

……………………………………………

LINIA VIEȚII

Un film cu Mihai Șora: despre a fi, a face, a avea și despre cei care sunt sarea pământului.

© INSTITUT FONDANE | m u l t i m e d i a | 2015

„[…] Toate mogâldețele acestea sunt parte din mine, sunt ludicul din mine. Ele mă reprezintă, întocmai cum ductul scrisului – după care mă identifică un grafolog – face parte din persoana mea. Ductul acesta este ireductibil la orice alt duct al altei persoane.

[…] Îmi place să mă joc. Dar jocul este un lucru foarte serios întotdeauna. Orice fel de joc are niște reguli foarte precise, pe care trebuie să le respecți când te joci. Lucrul devine extrem de important când, la acest joc, participă mai multă lume, dar chiar în joaca asta cu tine însuți încă există reguli pe care trebuie să le respecți.

[…] Nu am această propensiune de a mă întoarce asupră-mi sau, mai exact spus, de a mă proiecta în față și de a mă vedea pe mine însumi ca pe o alteritate. Eu sunt un punct de referință pentru lumea înconjurătoare, care nu are cunoștință de el ca punct de referință. Deci tot interesul merge spre lume și lumea cu care intru în relație o absorb, dar nu o absorb cu gândul la mine. Este un fel de proiecție-absorbție care, la modul conștient, se prezintă ca o proiecție și care, în realitate, este o apropriere, un fel de a-mi însuși lumea. Dar nu cu această intenție, ci cu intenția de a o cunoaște acolo-unde-e-ea, acolo: la ea « acasă ».“

Alte detalii despre Mihai Șora pe pagina oficială de Facebook, la adresa:

www.facebook.com/mihaisora

Il y aura un point et il y aura une ligne.

Et tout sera vivant.

……………………………………………

LA LIGNE DE LA VIE

Un film avec Mihai Șora: sur être, faire, avoir et sur ceux qui sont le sel de la terre.

© INSTITUT FONDANE | m u l t i m e d i a | 2015

« […] Tous ces lutins font partie de moi, ils sont mon côté ludique. Ces dessins me représentent de la même façon que le tracé de l’écrit – d’après lequel peut m’identifier un graphologue – fait partie de mon être. Ce tracé est irréductible à tout autre tracé d’une autre personne.

« Lire la suite »

„Benjamin Fondane“ : film documentar de Ana Simon și dezbatere la Clubul Țăranului, 22 aprilie 2012, ora 18

18 avril 2012 § 1 commentaire

 

Că cinematografia îi îngăduie omului să deslușească mai limpede taina lucrurilor, iată ceva ce sare-n ochi. Dar Dumnezeul-Cinema nu va fi în stare să-mi ghicească religia, nici vreun alt idol la care mă voi fi închinând. N-ar putea dărui mai mult decât dăruiește poezia, și cine știe dacă poezia, oricât de zelos și de pătimaș ar fi iubită, este capabilă să deschidă chiar și numai o stridie fără ajutorul cuțitului, să tragă semnalul de alarmă într-un moment de panică. Întocmai poeziei, nici cinematografia nu va putea să ne elibereze de năravuri, ea ne va lăsa pradă obișnuințelor noastre, pierderii timpului; menită cum este acționeze (în vederea cărui scop?), ea va accepta să servească – tocmai ea, arta cea mai imorală dintre toate artele – ipocrizia celor mai stupide, mai americane moravuri. Dar ea măcar va fi izbutit – după ce toate sforăriile se vor fi uzat – să ne adune la un loc în fața unei neînțelegeri dintre cele mai noi și să sporească șansele a ceea ce îndeobște numim: „a trăi“.
(Benjamin Fondane, in „2 x 2“, 1928, Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc și Mihai Șora)

Duminică, 22 aprilie 2012, de la ora 18, la Clubul Țăranului (Muzeul Țăranului Român din București), va avea loc proiecția documentarului „Benjamin Fondane“, realizat de Ana Simon. Evenimentul este prilejuit de Festivalul Filmului Evreiesc de la București, aflat la cea de-a doua ediție.

« Lire la suite »

Claude Sernet à Geo Bogza – livres dédicacés | 1957

8 février 2012 § Poster un commentaire

Claude Sernet | Bucarest, 1925

.

.

Il reste, somme toute, assez peu de traces de l’amitié qui lia Claude Sernet à Geo Bogza (ou alors ne sont-elles pas encore suffisamment visibles). Leur rencontre date, vraisemblablement, de la période surréaliste des deux hommes, à Bucarest, dans les années vingt. C’est aussi le moment où Sernet se lie d’amitié avec Voronca (dont il deviendra le beau-frère) et Fundoianu, parmi d’autres. On sait – grâce notamment à la correspondance entre Sernet et Rodica Fundoianu, la sœur cadette – que Sernet a pris soin d’une partie des manuscrits français restés après la disparition de Fondane. L’ironie de l’histoire veut que la bibliothèque de Sernet lui-même, ainsi que ses papiers fassent les frais de la dispersion à travers le monde. Même chose pour le legs de Geo Bogza, dont on ignore aujourd’hui le contenu précis, puisque n’ayant pas fait l’objet d’un dépôt officiel et global dans un fonds public.

« Lire la suite »

B. Fundoianu – inedit : „Eminescu şi războiul“ | 1918

15 janvier 2012 § Poster un commentaire

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE

.

.

Există un destin al manuscriselor lui Fondane, iar el este indisociabil legat de al său, personal, dar într-un mod paradoxal (i.e. de semn contrar): grija ordonării textelor, a conservării variantelor succesive, ca şi febrilitatea redactării nu au avut un corespondent, cât de vag, în posteritatea lui Fundoianu; manuscrisele au fost risipite, publicarea ineditelor a fost (şi este încă) precară, aleatorie, fără vreo legătură cu regulile clasice, riguroase, ale editării unui text.

« Lire la suite »

Benjamin Fondane – Autoportrait | «N’est-il rien qui pût nous apaiser?» | Autoportret | Nimic nu-i, oare, să ne-aducă alinare?“ | 1943

19 décembre 2011 § Poster un commentaire

© Luiza Palanciuc | série «Un homme parmi les autres» | 2008

.

.

N’est-il rien qui pût nous apaiser?
un peu de neige aux lèvres des étoiles,
un peu de mort donnée en un baiser?

Moi-même dans tout ça – Qui donc – moi-même?
Fondane (Benjamin) Navigateur –
Il traverse à pied pays, poèmes,

le tourbillon énorme d’hommes morts
penchés sur leur journal. La fin du monde
le retrouva, assis, dans le vieux port * –
| jouant aux sorts * |.

Regarde-toi, Fondane Benjamin –
dans une glace. Les paupières lourdes.
Un homme parmi d’autres. Mort de faim.

                                         1943

« Lire la suite »

Où suis-je ?

Catégorie Restitutio Benjamin Fondane sur INSTITUT FONDANE.