Benjamin Fondane – Le poète et son ombre | Poetul şi umbra lui | fragment

28 novembre 2011 § 2 Commentaires

© Fondane văzut de Irina Banari | 2011 |

.

.

Dincolo de mine cu ochii’nchişi spre mine,
care-i izvorul cel dintâi, care-i tărâmul de pe urmă?

La câmp, lucrarea s-a gătat, altceva stă să vină,
– unde ajunge-vom să potolim acest nesaţ?

De voi sorbi din apa un’ s’adapă
oile plăsmuite,
femeile ce spală
fluvii căzute în robie
îşi vor aduce-aminte, oare,
de cântecele muritoare?

Iată noaptea, o noapte nouă ce se-aprinde,
ne-am socotit de-un leat cu stele şi cu grâne,
floare de carne dăruită lăcomiei mâinilor
cu ochi de nestrăpuns…

Dacă mă’nfrupt ori beau
din lumea cea scârnavă
de cine mi-ar fi frică?
de mare, de nor ori de nisipuri?
Dacă setea mi-o beau
şi foamea mi-o înfulec,
sub care epitaf
voi adormi în ziua de pe urmă?

În ce zăpezi inima-mi va fi dalbă,
în ce vârtej voi arunca şovăitoarele-mi vârtejuri,
de care cer voi atârna
cu’nsângerate mâini ţinându-mă?

La ce bun să întrebi
şi să nu dai răspuns –
sleit să strigi mereu
căderea lumilor?

©

  • Imagine : Fondane văzut de Irina Banari | creion pe carton, 2011 |
  • Text original : Benjamin Fondane – Le poète et son ombre, III | extrait |
  • Traducere din limba franceză : Luiza Palanciuc şi Mihai Şora; din volumul Benjamin Fondane – Un temps | O vreme, ediţie bilingvă (în curs de apariţie).

.

.

.

Tagué :, , , , , , ,

§ 2 réponses à Benjamin Fondane – Le poète et son ombre | Poetul şi umbra lui | fragment

  • Angela Furtuna dit :

    într-o zi, acea fărâmă va umple lumea

    fragilitate din care nu poţi ieşi decât fărâme
    (nimicul se agaţă de măreţie precum spuma valului de ţărm)
    întregul contrazis de fiecare parte prin Totul reconfirmat de fiecare ciob
    un ritm cardiac sincopat care mistuie realul din minte
    îl răscoleşte în inimă
    iar apoi îl aşează geană în jurul instinctelor golite de conţinut

    mă simt legată de clipă ca de un salut adresat spulberării
    omenescul se restaurează
    căderea se reconstituie
    numai înălţarea este irepetabilă

    vederea celui învins îl răsplăteşte pe cel plecat pentru totdeauna
    din bucuria unei eliberări imposibile
    am ajuns aici pentru a retrasa limitele unei celebrări
    când e doar bucurie în semnul dintre lumile ce se îndepărtează
    ori e doar spaimă în oamenii ce se apropie unul de celălalt
    fără a înţelege rosturile lumii
    dintre care primul este socoteala morţii iar ultimul preţul fiinţei

    încerc să ştiu
    dacă să fiu statornică în risipire
    sau să adun laolaltă toate firimiturile
    care din lume trec în carnea unor simboluri nemaivăzute

    şi eu le voi asculta
    le voi urma

    într-o zi, acea fărâmă va umple lumea

  • Mulţumesc, Angela.

    ————————— UN JOUR, UN TESSON

    un jour, un tesson emplira le monde

    fragilité dont on ne saurait s’échapper que broyé
    (le rien s’agrippe au sommet telle l’écume aux rivages)
    le tout démenti par chaque partie dans le Tout raffermi par chaque débris
    rythme cardiaque syncopé qui moud le réel de l’esprit
    le remue en plein cœur
    cil tendu sur pulsions évidés

    je reste accrochée à l’Instant comme aux grâces rendues à l’éclat
    l’humain se refait
    la chute se remet
    seule l’ascension ne reprend jamais

    la vue du vaincu couronne celui qui pour toujours est parti
    félicité de l’insensée délivrance
    j’en sors et trace à nouveau les orées d’une célébration
    quand il n’y a que joie dans ce signe glissé entre les mondes éloignés
    effroi entre les êtres serrés
    qui ne comprennent nul dessein de cet univers
    ni le premier ni le dernier
    ni l’addition de la mort ni le prix de la vie

    il me faut voir
    dois-je rester fidèle au gaspillage
    ou ramasser les tessons
    qui de la chair du monde traversent la chair des signes inconnus

    je les écouterai
    je les suivrai

    un jour, un tesson emplira le monde

    | Traduction du roumain par Luiza Palanciuc |

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Qu’est-ce que ceci ?

Vous lisez actuellement Benjamin Fondane – Le poète et son ombre | Poetul şi umbra lui | fragment à INSTITUT FONDANE.

Méta