Benjamin FONDANE – Trei scenarii. Cinepoeme, 1928 (traducere din limba franceză)

20 juin 2011 § Poster un commentaire

.

.

.

Volumul Trois scénarii. Cinépoèmes a apărut la Bruxelles, editat de Documents Internationaux de l’esprit nouveau, în anul 1928, în 29 de exemplare. Textul era însoţit de două fotografii realizate de Man Ray, iar coperta reproducea o compoziţie a aceluiaşi Man Ray, extrasă din lucrarea Champs délicieux, apărută la Paris în 1922. Cinepoemele sunt printre primele texte publicate de Fondane în limba franceză, după emigrarea din România (în 1923) şi după o lungă tăcere. Fondane se află în căutarea tonului just, a unei posibilităţi de a ieşi din criza pe care o traversează. Iar ieşirea se va produce odată cu descoperirea cinematografiei şi a tehnicilor vizuale ale acesteia – de la filmarea propriu-zisă, ritmare, lumini, la efectele şi decupajele din montaj. „2 x 2“ – titlul prefeţei lui Fondane, trimite la lupta împotriva evidenţelor raţiunii, expresie şi model existenţial deopotrivă, pe care Fondane avea să le interiorizeze şi să le verbalizeze în urma întâlnirii sale cu filosoful Lev Șestov.

Scenariile se numesc Paupières mûres, Barre fixe, Mtasipoj. Cel din urmă este un omagiu adus scriitorului şi pictorului Georges Ribemont-Dessaignes (1884-1974); titlul însuşi – Mtasipoj –, cuvânt folosit de Ribemont-Dessaignes în L’autruche aux yeux clos din 1924, ilustrează dezarticularea lingvistică, iraţionalul. Fondane numerotează fiecare imagine, este atent la precizia detaliului şi la succesiunea riguroasă a planurilor; fragmentaritatea devine, aici, principiu estetic: o dezagregare sistematică dar păstrând ritmul subiacent al unei paradoxale plenitudini. Fondane recurge mereu la figuri suprarealiste, cu personaje în criză, aflate adeseori sub semnul derizoriului, al patafizicii – în sensul lui Jarry: deconstrucţie a realităţii şi reconstrucţie în absurd. Din acest amalgam de sensuri rezultă nu doar o logică, ci o infinitate de logici care se completează ori se invalidează reciproc. Articulaţie poetică, de fapt, la care Fondane, odată cu trecerea timpului şi redactarea volumelor propriu-zise de poezie franceză (în formă fixă), va renunţa, pentru a nu păstra decât – aşa cum o mărturiseşte el însuşi – „absurdul gust al libertăţii“.

Am căutat să respectăm, în traducerea noastră, topica lui Fondane, precum şi punctuaţia minimală ori jocul permanent dintre substantivele articulate şi cele nearticulate, care, alături de propoziţiile eliptice, ilustrează cel mai bine natura secvenţială şi fragmentară a acestor scrieri. Este, după expresia lui Fondane, „era scenariilor care nu pot fi turnate“. Dar, tocmai în măsura în care ele par a nu putea fi turnate, aceste scenarii păstrează un uriaş potenţial estetic, destinate cum sunt să „creeze o stare provizorie a spiritului pe care memoria o consumă în actul lecturii“.

Cinepoemele au fost reeditate la editura Plasma, în anul 1984, într-un volum care cuprinde şi alte texte legate de cinematografie, reunite şi prezentate de Michel Carassou, purtând titlul Écrits pour le cinéma. Le muet et le parlant (ediţie epuizată). Sub acelaşi titlu, textele au apărut, în 2007, la editura Verdier, în colecţia „Poche“. Traducerea noastră a fost făcută după ediţia publicată de Fondane însuşi, în anul 1928; prima ei apariţie – prin bunăvoinţa Doamnei Gabriela Gavril, căreia îi mulţumim, încă o dată, pe această cale – a avut loc în numerele 9 şi 10, din septembrie-octombrie 2009, ale revistei Timpul.

Luiza Palanciuc şi Mihai Șora

BENJAMIN FONDANE

Trei scenarii. Cinepoeme

 

 

2 x 2

 

 

Oricât de mare ar fi prestigiul de care se bucură, nu mi se pare că cinematografia [1] ar fi sortită unui viitor al desăvârşirii, vreau să spun: unei stări apropiate de fixare, de decădere. Pentru bunul motiv că ceea ce i se opune cel mai mult cinematografiei – care de-abia aşteaptă să se oprească din mers – este tocmai obiectivul sau aparatul care i-a dat naştere, obiectivul care se opinteşte mereu s-o smulgă din lăcaşul în care a văzut lumina zilei, dinpreţioasa ei materie cenuşie, gânditoare, tulburătoare, acest limbaj tot mai precis, mai şlefuit, despre care în niciun caz nu s-ar putea spune că ar fi ameninţat să lâncezească. Obiectivul are, fără îndoială, totul de aşteptat din partea inginerilor, şi totul de temut din partea cineaştilor. El detestă mai mult chiar decât noi cinematografia-ca-a-şaptea-artă. Îi este ruşine că e folosit în scopuri atât de josnice, că ajunge să fie cloaca „literaturii“ (fie rea, fie bună), să fie judecat mai mult după rezultatele lui trucate decât după esenţă, şi să dea la iveală cel mai adesea rezultatul unei reprezentări – când, de fapt, el este gata-gata să dea la iveală creaţia pură. Obiectivul ca duşman al cinematografiei – iată drama viitorului apropiat.

Dar cinematografia a luat naştere în funcţie de ceva de care nu poate fi dezlipită, care o înzestrează cu o putere teribilă şi îi fixează locul – iar această putere se numeşte: plictiseală, imensa Plictiseală care roade ficatul îmbătrânit al societăţilor contemporane. Mai tânără decât cei doi mari înaintaşi ai săi – ziarul şi music-hall-ul –, cinematografia a avut şansa de a se naşte tocmai în clipa catastrofală în care omul a început să-şi dea seama că totul se dusese pe apa Sâmbetei şi nu avea să se mai întoarcă în veci. Nu era, prin urmare, câtuşi de puţin momentul de a fi liber. Mulţimile moderne cereau pâine şi cinematografie; un drog – de ce nu? De unde, până-n vremea din urmă, plictiseala fusese un subţire viciu individual, iat-o ridicată la rangul de funcţie socială – plictiseala, această unică formă de fericire proprie societăţilor capitaliste guvernate de o morală a perfectibilităţii nesfârşite prin mijlocirea progresului mecanic.

Dar cauţiunea acestui progres să fii tocmai tu, formă de exaltare necunoscută până mai deunăzi, exaltare a tuturor forţelor distructive ale omului, întoarse împotrivă-i, exaltare a unei nevoi de a se îndepărta de sine, care îi este o consecinţă, precum şi a neputinţei de a o face – un fel de corolar al tuturor acestora? Să mergem, aşadar, la cinema, de vreme ce iată singura artă care n-a fost niciodată clasică, înţelegând, prin artă clasică, un simţ intim al realului care, în schimbul unei măgulitoare garanţii de durată, acceptă să fie dresată de către raţiune cu ajutorul aparatelor ei ortopedice, al corsetelor ei de ghips, al măştilor de gaz, şi să răspundă din plin exigenţelor omului celui mai de dispreţuit, celui mai mizerabil pe care mi-a fost dat să-l cunosc – vreau să spun: ale omului clasic [2]. Într-adevăr, cine, plictiselii de care e cuprins, numai Dumnezeu ştie cât de apăsătoare, cât de invadatoare, nu i-ar prefera toate plăcerile, adunate la un loc, ale unui om satisfăcut, oricărei epoci i-ar aparţine acesta? Este unul dintre rarele lucruri ţinute încă la mare cinste de către oameni acest refuz de a uita, de a înlătura experienţele lui cele mai dureroase, chiar dacă această uitare i-ar pune, în schimb, la dispoziţie un „sesam, deschide-te!“. Nu refuz averea lui Rothschild, dar refuz să trăiesc aşa cum trăieşte el, nu vreau să fiu Rothschild! (Şi s-ar putea foarte bine ca plictiseala ce-l copleşeşte pe Rothschild să fie de zece, de o sută de ori mai mare ca a noastră, s-ar putea chiar ca ea să fie pe măsura averii lui.

Să mergem, aşadar, la cinema, de vreme ce – în pofida voinţei de a se târî cât mai jos – abc-ul tehnicii sale încă nu şi-a epuizat puterea de a capta misterul realităţii, chiar şi pe al celei mai hidoase. Aparat de lirism prin excelenţă! Ce rol vor fi jucat, oare, în istoria omenirii, literele a, b, c şi să fi atârnat, cumva, importanţa acestui rol de numărul de cuvinte în compunerea cărora au intrat aceste litere, făcând ca soarta noastră să se schimbe când în bine, când în rău? Superstiţia să nu fie ea, oare, decât poezia săracilor? Cinematografia este fără îndoială chemată să dea naştere unor superstiţii noi, făcând ca cele neînsufleţite să ne stoarcă lacrimi, aducând puhoiul de realitate pe ecran datorită gros-plan-urilor, dând naştere arbitrariului: ea introduce noţiunea de cantitate lirică, punctul de vedere al discontinuităţii, jocul simultaneităţii; îşi sprijină judecăţile despre om pe dimensiunea-durată. Niciun aspect al realităţii nu i se poate sustrage – mai atârnăm noi, oare, de adevărurile tale, Fizică? Supraimpresiunea face posibilă ocuparea simultană, de către două trupuri, a aceluiaşi loc din spaţiu; dar, împotriva lui Bergson, ea afirmă, cu pasiune, că două senzaţii diferite pot fi egale. Tocmai pentru că apucase să lase urme pe o placă fotografică, a ajuns, se pare, radiul să-i provoace pe cercetători şi să fie astfel adus la viaţă; cinematografia stă la pânda tuturor razelor X; există ceva nou, vă spun că există ceva nou în lume; iar cinematografia este prima care îl înhaţă.

Cântarul ne îngăduie să aflăm greutatea noastră aparentă; cinematografia – capacitatea noastră de mobilitate reală. Absorbiţi de ritmurile sale, încetăm să mai avem un chip, să mai fim obiecte de fotografiat, să mai dăm glas clipei care trece; de la un anumit număr în sus de imagini pe secundă, lumea exterioară încetează să mai fie gândită aşa cum ni se prezintă, se evaporă; de acum încolo este vorba de cu totul altceva. Puţin îi pasă cinematografiei de prejudecăţile noastre, de imaginea pe care, la urma urmei, am vrea s-o păstrăm despre noi înşine. Toate acestea, cinematografia le dă la o parte cu dosul palmei, dar nici inversul lor nu-i trezeşte interesul. Ea se amuză la nebunie să ne modifice, să ne răzuie pe viu, să ne scoată din ţâţâni, să ne facă să ne dăm în spectacol. Noi suntem obiect al poftelor sale, în noi îşi găseşte încântarea; noi îi suntem unica pradă, cinematografia pur abstractă (absolută) nefiind menită decât să joace un rol critic: să facă analiza elementelor pure înfruntându-se unele pe altele, să rupă definitiv legătura cu artele imitative, să dea un bobârnac spiritului adormit; să dispară, aşişderea cubismului. Cutare relief abstract al lui Arp câştigă nespus dacă primeşte titlul de „Sticlă-buric“; la fel, cutare dans al culorilor pure semnat de Man Ray, al cărui punct de plecare era o simplă cutie de gulere. Doar omul şi ceea ce-l distruge pe om ne trezeşte interesul. La punctul de vârf al spiritului, la cel mai înalt grad de absolut al acestuia, oricare dintre actele noastre, luat la întâmplare, nu va fi, în ultimă instanţă, decât o evaluare morală a lumii. Inumanul este doar acoperământul păros al omenescului, vidul acoperit cu tot dinadinsul cu o coajă de portocală, groaza fără chip. Afirmaţia tânărului Nietzsche că lumea nu poate fi justificată decât dintr-un punct de vedere estetic nu mi-a plăcut decât atâta vreme cât am acceptat să mă las dus de nas; că avea s-o facă fărâme ceva mai târziu, pentru mine faptul acesta era ca şi cum nici n-ar fi fost; aşişderea lui, făceam să pară drept eroism o primă laşitate. Chiar atât de teamă să-i fi fost să cunoască „adevărul“ în legătură cu tragedia elină?

Că cinematografia îi îngăduie omului să desluşească mai limpede taina lucrurilor, iată ceva ce sare-n ochi. Dar Dumnezeul-Cinema nu va fi în stare să-mi ghicească religia, nici vreun alt idol la care mă voi fi închinând. N-ar putea dărui mai mult decât dăruieşte poezia, şi cine ştie dacă poezia, oricât de zelos şi de pătimaş ar fi iubită, este capabilă să deschidă chiar şi numai o stridie fără ajutorul cuţitului, să tragă semnalul de alarmă într-un moment de panică. Întocmai poeziei, nici cinematografia nu va putea să ne elibereze de năravuri, ea ne va lăsa pradă obişnuinţelor noastre, pierderii timpului; menită cum este să acţioneze (în vederea cărui scop?), ea va accepta să servească – tocmai ea, arta cea mai imorală dintre toate artele – ipocrizia celor mai stupide, mai americane moravuri. Dar ea măcar va fi izbutit – după ce toate sforăriile se vor fi uzat – să ne adune la un loc în faţa unei neînţelegeri dintre cele mai noi şi să sporească şansele a ceea ce îndeobşte numim: „a trăi“.

Aşadar, nu pentru a corecta cinematografia, nu pentru a o face mai bună (tot ce-i cerem este să nu devină o artă) ne propunem noi, la rându-ne, acest nou malaxor destinat să înlăture din mentalitatea oamenilor o anumită formă de cinematografie, înlocuind-o cu alta. Îi adăugăm scrupulele noastre, precum şi neliniştea, sila şi energia de care dispunem, şi care au rămas fără întrebuinţare în acest secol. În clipa dezintoxicării prin scriere – de vreme ce lucrul acesta este inevitabil –, le cerem cu sfială acestor mijloace, a căror enigmă ne epuizează înainte de a se fi epuizat ea însăşi, le cerem, deci, să binevoiască a pronunţa alte cuvinte – şi anume: pe ale noastre. Căci noi suntem de vină dacă cinematografia a fost luată în exploatare de toţi negustorii lumii. Nerozilor le-a fost mereu dat să ajungă în frunte. În timp ce ei mergeau la cinema încrezători şi fără vreo altă intenţie decât aceea de a se distra, noi i-am îngustat prosteşte deschiderea, dispreţuind cinematografia în numele ARTEI. Şi totuşi, ar fi fost de-ajuns să mergem la cinema pentru ca, schimbând-o, să ne schimbăm şi pe noi. Tot aşa vom schimba şi meşteşugul potcovarului, ba până şi chimia organică. Până una, alta, câteva persoane însufleţite de bune intenţii sunt dispuse să pornească într-o atare aventură. Mijlocele pe care le au la îndemână nu sunt pe măsură – aşa încât n-aş paria pe reuşita lor. De vreme ce mă îndoiesc, mă abţin să le încredinţez aceste scenarii.

Să inaugurăm, aşadar, era scenariilor care nu pot fi turnate. Vom găsi în ele câte ceva din mirabila frumuseţe a foetuşilor. Să ne grăbim să spunem că aceste scenarii – scrise pentru a fi citite – vor fi repede înecate de „literatură“ (puteţi dibui urme ale acestui vitriol în cele trei cinepoeme ale mele!), adevăratul scenariu fiind, prin natura lui, aproape ilizibil, imposibil de scris [3]. Dar, atunci, la ce bun să mă agăţ de bună voie de acest neant? În ce scop? Este o parte din mine însumi pe care poezia o respingea pentru a-şi putea formula propriile ei întrebări, adânc tulburătoare, şi care îşi găseşte în cinematografie un amplificator de nădejde. Cât anume va fi trăgând ea la cântar – nu ştiu. Cât voi fi trăgând eu – de asemenea nu ştiu. Nimeni nu mai scrie decât pentru a-şi da seama dacă într-adevăr are un miez. Şi nici nu publică decât pentru a-şi asigura câte un receptor, pentru a-şi răspândi îndoiala la cât mai mulţi oameni – pe care, de altfel, nici nu speră să-i găsească [4]. Scrisul: un soi de fals punct de sprijin pentru oameni a căror timiditate i-a făcut să-şi piardă centrul de greutate, ca şi cum ar fi fluierat într-un salon de recepţie sau ar fi vorbit ţinându-şi mâinile în buzunar ori ar fi pus întrebări neghioabe precum Rousseau. Putem, de asemenea, căuta în acest fel de a fi echivalentul încântătoarei absurdităţi – cu care omul ajunge, la urma urmei, chiar să se laude – pe care o numim „l’esprit de l’escalier“.

***

Atât decupajul, cât şi cele câteva indicaţii tehnice figurând în textul acestor trei cinepoeme nu reprezintă decât nişte aluzii oblice la realizarea lor cinematografică; ele au doar menirea să creeze o stare de spirit provizorie, pe care memoria o consumă în actul lecturii.

PLEOAPE COAPTE

 

 

1

o umbră se prelinge de-a lungul unui zid prost luminat pe care paralel se mişcă o mână indicatoare albă

2

o altă umbră pe acelaşi zid mâna indicatoare se mişcă în sens contrar

3

vârful unui reverber cu două lumânări două flăcări din care privirea umană

4

se scufundă cu disperare în noaptea luminând cu un reflector mobil de la dreapta la stânga forme spălăcite: firme, vitrine întârzie puţin

5

deasupra unei bucăţi de trotuar unde

6

o pălărie se dă de-a berbeleacul

7

traiectoria unei lovituri de pumn

8

mână bălăngănindu-se purtând mănuşă albă

9

din nou lovitură de pumn

10

pantalon cu dungă ţeapănă se fleşcăie

11

pantalon de salopetă în poziţie de box

12

nas care sângerează

13

şapcă pe un fular văzute din spate

14

ochi încercănat

15

mâna moale străduindu-se să înhaţe un capăt de fular dar neizbutind decât să spintece aerul

16

cădere a unei mase

17

mână scotocind pe jos într-un buzunar

18

reverberul foarte înclinat gata să cadă ţinteşte

19

pălăria mototolită sub lovituri de picioare sângerânde

20

explozie de magneziu

21

vitrină în care un străveziu manechin de croitor

22

aplaudă ca scos din minţi

23

bandă mişcătoare a unui jurnal luminos extrem de îndepărtat ilizibil apoi: Paris în data de… la balul ambasadei Spaniei cea mai tânără infantă…

24

imensă mână vulgară murdară se apropie de un delicat genunchi de femeie mărime naturală; mâna creşte până ce ajunge să cuprindă genunchiul în căuşul palmei

25

dar în genunchi un ochi de femeie

26

mâna se micşorează se chirceşte se adună până la a deveni

27

mâna mişcătoare a unui vagabond cu creştetul pe dalele peronului

28

joc de lumini al unei singure reclame la vedere – apoi a două – a trei – balet agitat (bar – tutungerie – cafenea – bere de Strasbourg etc.)

29

imaginea firmei bere de Strasbourg proiectată peste aceea a bărbatului adormit

30

în această clipă postavul verde al unei mese de biliard văzut printr-un geam devine vertical cu bile albe împerechindu-se două câte două sau despărţindu-se ca apucate pe neaşteptate de delir

31

gros-plan pe un ventilator care se învârte nebuneşte

32

aparatul respiratoriu al bărbatului ai cărui plămâni se pipernicesc la început mai încet apoi din ce în ce iute se închid se desprind – frunze veştede

33

uşa batantă a unei cafenele începe să se învârtă năprasnic când în gol când cu oameni

33 bis

un bărbat un al doilea un al cincisprezecelea sunt înghiţiţi de uşa turnantă (ritmul trecând de la accelerat la foarte încet)

34

bărbat întins la orizontală lângă zid acoperit cu o pătură metalică zguduit de frisoane puternice

34bis

bărbatul în picioare văzut din spate dansează şimi în faţa tejghelei unui bar

34ter

tânărul bărbat văzut din faţă scutură după tejghea un shaker pentru cocteil

35

se priveşte într-o oglindă

36

în care îşi vede faţa bustul stând la o masă

37

sub care apar două picioare de femeie

38

întoarce capul ca să vadă mai bine pe unde s-ar putea afla picioarele

39

iată-le: obiectivul urcă până la înălţimea mesei cu

40

halbă goală farfurioară întoarsă doi gologani de bacşiş

41

american al femeii

42

tânărul îşi întoarce de mai multe ori capul

43

în faţa oglinzii: se vede în ea cu picioare de femeie

44

spre femeie: a cărei figură ştearsă o zăreşte

45

o pălărie două trei agăţate în cuier

46

uşa batantă slobozind în interior cu încetinitorul un bărbat doi trei etc.

47

chelner sprijinit în coate de tejghea moleşit de căldură cu o muscă pe frunte

48

gros-plan al frunţii cu musca

49

în fondu pe fondu un cap cu şapcă două trei cinci capete

50

întreg grupul aşezat în jurul unei mese

51

tânărul văzut din spate întinde un pahar de cocteil spre

52

masa femeii colier în locul unde ar trebui să se afle pieptul

53

tânărul pune cocteilul pe masă

54

dar femeia nu se află acolo

55

el întoarce capul spre oglindă

56

unde vede capul femeii dar aşezat pe masă

57

gros-plan al capului pe post de natură moartă cu halba goală farfurioara şi cei doi gologani

58

tânărul trece pe lângă domnii cu şapcă

59

care acoperă cu trupurile lor înclinate masa de sub care se ivesc bălăngănindu-se picioarele femeii dintr-un unghi

60

panoramic luat de deasupra mesei de la picioare până la capul femeii dintr-un alt unghi – înecată

61

tânărul se apropie de grupul înclinat se înclină la rându-i

62

femeia nu mai este pe masă ci doar bustul din lemn tare cu un colier de jur împrejur

63

mai multe mâini cântăresc rând pe rând o singură mărgea mare

64

tânărul trage un pumn în prima faţă

65

în cea de-a doua care explodează

66

loveşte dintr-o dată cele cinci feţe care se autoînmulţesc făcând mulţime (de la punctul 64 la punctul 66 montaj foarte scurt)

67

cinci traiectorii de lovituri de pumn se îndreaptă deodată spre un punct unic

68

cinci pumni lipiţi împreună care se desfac încetul cu încetul lăsând să se vadă

69

chipul îndobitocit al tânărului

70

aşezat pe un set de firme mişcătoare: garaj (pe verticală) şi farmacie (pe orizontală)

71

priveşte prin geamul cafenelei

72

văzut din interior cu numărul 00/57 pe faţă

73

geamul în spatele căruia – ca prin ceaţă – se străvede timp de o clipită cafeneaua aşa cum este apoi face o mişcare lentă de rotaţie în jurul propriului centru

74

masă cu bărbaţi plini de cioburi de oglindă

75

două bile apoi încă două pe punctul de a se opri se rostogolesc pe faţa verticală a biliardului de sus ca nişte lacrimi până se

76

strâng unele în altele de sus în jos – ceaţă

77

bărbaţi care merg îmbrăcaţi cu mesele lor

78

un cap două trei capete se desprind din trupurile aşezate

79

înaintează unul câte unul spre obiectivul mărindu-le pas cu pas apoi se pierd în depărtare

80

iată-le fotografii decupate lipite laolaltă pe un tablou colectiv

81

o mână şterge fotografiile cu un burete pe o tablă lucioasă

82

plină de stele de mare

83

joc de firme mişcătoare (fără cap)

84

revenire a geamului cu numărul de telefon inversat

85

stelele de mare

86

bărbaţii aşezaţi la mese îşi aruncă bilele în cap (aceeaşi imagine cu încetinitorul)

87

femeia se ridică – ceaţă – se îndreaptă spre uşă (schimbare de ritm care devine rapid)

88

cuierul foarte încărcat se lasă despuiat dintr-o dată de un mare număr de mâini şi rămâne gol

89

femeia iese în stradă alergând

90

cinci perechi de tălpi aleargă pe un trotuar de sticlă

91

cu tânărul după ele

92

dar el este mititel de tot în faţa unui vehicul care aduce deopotrivă cu un autobuz şi cu un vapor

93

o ia din nou la fugă

94

dar o maşină de-a curmezişul străzii creşte văzând cu ochii până ce atinge la milimetru cele două ziduri

95

aleargă dar se opreşte îngrozit; femeia

96

să fie oare acest animal sângerând care se învârte în toate părţile spânzurat la uşa unei măcelării?

97

gemuleţul unui vagon de tren în mers după care se află tânărul

98

tânărul trage în neştire la vâsla unei gondole

99

este căţărat pe catargul unui vapor

100

aleargă legat la ochi

101

pe covorul rulant al unui magazin universal

102

aleargă într-o oglindă deformatoare subţirel şi lunguieţ

103

într-o a doua oglindă îndesat şi grăsan

104

într-o a treia etc.

105

urcă pe o scară cu un alpenştoc în mână

106

sare treptele din trei în trei

107

scara se derulează inelată de jos în sus nesfârşit de lungă

108

tânărul pe terasa catedralei Notre-Dame

109

se apleacă peste balustradă ca să vadă

110

o femeie pe stradă înaintând spre obiectiv

111

chipul înecatei în supraimpresiune

112

reluare a femeii înaintând spre obiectiv

113

ea se opreşte în faţa vitrinei unui vânzător de arme

114

vitrina

115

doar un pistol automat

116

mână care apasă pe trăgaci pistolul îşi dă drumul

117

ea pe jos în stradă cu cei cinci bărbaţi împrejur

118

spre mirarea lor se ridică

119

priveşte vitrina

120

în care armele se văd ca prin ceaţă şi încep

121

baletul pistoalelor

122

privită din spate femeii îi vine ameţeala se întoarce

123

se sprijină pe o cutie care umblă

124

la braţ cu un muncitor care poate fi văzut îndepărtându-se

125

tânărul se agaţă de o garguie

126

care se desprinde (schimbare de ritm)

127

inimă roşie bine conturată întocmai ca în cartolinele ilustrate

128

floare-de-colţ în inimă

129

inima în mâna tânărului

130

locul din piept de unde tocmai o smulsese enormă floare roşie

131

o mână azvârle inima

132

iat-o la picioarele femeii

133

care se uită se apleacă adună de pe jos

134

un evantai de vară

135

îl ia în mână îl priveşte; acesta devine rând pe rând:

136

o maimuţică

137

pe care o mângâie

138

un fonograf

139

căruia îi întoarce manivela

140

o floare de begonia

141

pe care şi-o înfige la butonieră

142

tânărul o priveşte surâde tulburat de fericire

143

se preschimbă într-un bocal de sticlă în care înoată peştişori roşii

144

floarea de begonia se preschimbă într-un şoarece

145

femeia scoate un ţipăt

146

stingător de incendiu

147

pe care ea îl aruncă cât colo

148

viperă în jurul gâtului ei

149

lingându-i faţa

150

cuprinsă de frică femeia se urcă pe o bancă

151

bocalul de pe terasă

152

redevine tânărul

153

pe chipul său se citeşte groaza

154

femeia stă pe bancă în timp ce

155

inima zace la pământ

156

cu un briceag femeia spintecă şarpele care

157

o umple de sânge

158

femeia îşi şterge sângele cu o batistă care

159

devine o uriaşă urzică vie

160

tânărul se apleacă prea tare peste balcon

161

cade de-a lungul zidurilor catedralei Notre-Dame

162

o bilă de fildeş sare de pe masa de biliard pe pământ

163

obiectivul prinde catedrala Notre-Dame de jos în sus până la înălţimea portalului din mijloc se opreşte pe

164

basorelieful celor sortiţi iadului plin de diavoli (porţiunea cu îngerul rămâne în ceaţă)

165

gros-plan cu basorelieful

166

bila se rostogoleşte pe un covor aşezat pe un trotuar în stradă

167

se opreşte lângă hoitul greu de desluşit

168

mari bile albe înconjură hoitul

169

un trecător văzut din spate priveşte victima fără să se mire încercând-o cu bastonul se apleacă asupra mortului îl uşurează de portofel

170

se îndepărtează urmărit de obiectiv mergând spre primărie

171

obiectiv în mişcare: două lungi mâini osoase deschid portofelul

172

extrag cu delicateţe fotografia femeii

173

pe care o aruncă în Sena

174

o scrisoare în plic

175

pe care o fac bucăţele

176

tânărul opreşte un trecător venind din faţă pentru a-i cere un foc

177

strecurându-i acestuia portofelul în buzunar în vreme ce omul îşi caută bricheta

178

la lumina flăcării brichetei pe care o aprinde capul exprimă groaza ca şi când ar oglindi celălalt cap aflat în faţă

179

la lumina aceleiaşi brichete se distinge lent în sens invers

180

gros-plan: capul fantastic al autorului fotografiat de Man Ray.

BARĂ FIXĂ

1

zid inscripţie fără prescurtări: libertate egalitate fraternitate

2

cele trei cuvinte ţopăie pe zid, cel dintâi cu litere mari celelalte în ceaţă

3

literele se desprind fac minuni de supleţe ca să încropească nişte cuvinte pe jumătate inteligibile pe jumătate absurde

4

cap urmărind cu atenţie acest balet

5

este capul unui tânăr elegant cu un geamantan în mână

6

tânăr desenat pe un afiş de publicitate pentru dans

7

pe trotuar un muncitor citeşte o gazetă

8

capul tânărului iese din afiş ca să citească peste umărul muncitorului:

9

„libertatea“

10

muncitorul aruncă ziarul şi se urneşte din loc

11

tânărul coboară să-l ridice

12

îl frunzăreşte o clipă

13

vrea să-şi reia locul

14

dar un bărbat văzut din spate încearcă să ocupe zidul taman în faţa afişului

15

fericit că este eliberat, tânărul face o piruetă o ia pe primul trotuar la dreapta

16

trotuar care începe să-i fugă de sub picioare aşa de repede

17

încât tânărul alunecă de câteva ori

18

se agaţă de barba unui domn care merge

19

lăsându-şi-o smulsă fără să se întoarcă

20

se agaţă de sânul unei fete

21

care îi rămâne în palmă împreună cu o bucată de stofă

22

se agaţă de un copilaş

23

din care nu mai rămâne decât un schelet cu un ghiozdan sub braţ

24

le pune pe toate în geamantan; sună la prima portăreasă căreia îi lasă geamantanul portăreasa îi ţine mâna strânsă pe clanţă

25

este o capră bătrână şi bărboasă

26

îngrozit tânărul o ia la goană

27

dar trotuarul se mişcă în sens invers

28

tânărul se opreşte în faţa vitrinei unui croitor

29

grup de manechine în picioare colorate în fel şi chip care începe dintr-odată să meargă

30

intră în magazin – îl ucide pe singurul client

31

văzut din interiorul magazinului: tânărul din spatele vitrinei o ia la goană

32

portăreasa îi arată poliţiei valiza şi îl descrie pe tânăr

39

din nou scena 15: a tânărului [5]

40

un domn în vârstă dă explicaţii

41

din nou scena 11: întâmplarea cu afişul

42

desface afişul

43

proiecţia afişului oferind o recompensă de 100 000 de franci celui care l-ar prinde pe tânăr

44

care, în tot acest timp, îi face curte de departe unei fete de pe pragul unui magazin

45

fata îi surâde

46

el îndrăzneşte să se apropie

47

ea îi face cu ochiul

48

el o îmbrăţişează

49

fata este un manechin care îi plesneşte în mâini

50

furios tânărul sparge vitrina unui magazin de ciorapi

51

tot rândul de picioare începe să danseze pe neaşteptate

52

tânărul o ia la goană urmărit de un paznic

53

fuga lor

54

paznicul îl prinde din urmă şi îi cere tânărului un foc să-şi aprindă ţigara

55

tânărul intră într-o sală de dans

56

perechile de dansatori înţepenesc mecanic în chiar mişcarea dansului lor

57

peste tot pancarte cu cei 100 000 de franci recompensă

58

mâini misterioase le rup în bucăţi

59

la poliţie câţiva poliţişti gâfâind raportează despre nelegiuirile tânărului

60

un copil pe jumătate cangur depune o plângere

61

un chior susţine

62

că i-a scos ochiul pentru a şi-l pune la inel

63

gros-plan – ochiul din inel

64

din nou chiorul

65

doi indivizi îi explică unui comisar că

66

american mergând: se plimbau amândoi pe stradă când

67

ansamblu: tânărul apăru şi le reteză capetele, le înhăţă şi fără să stea pe gânduri le reaşeză pe fiecare în locul celuilalt

68

pe stradă lumea se ia la bătaie pentru ediţiile speciale ale ziarelor

69

un grup aplecat asupra unui ziar citeşte: (se vede mai întâi tăietura din ziar – apoi subtitlul – în sfârşit fotografia: totul până la scena 75)

70

tocmai se naşte un copil având capul primului ministru (bărbos)

71

un îmblânzitor de fiare sălbatice acuzat de concubinaj cu o leoaică

72

tocmai se deschide o sală de dans într-o biserică

73

îngerul catedralei Notre-Dame a făcut pipi pe un trecător

74

în timpul furtunii de ieri seara a fost zărită o balenă în piaţa Concordiei

75

un şir de studenţi din Bordeaux tocmai îşi bătuseră joc de Dumnezeu

76

figura îngrozită a tânărului

77

care se aruncă în Sena

78

dar iată-l scos din apă de către un pescar cu undiţă

79

îşi trage un glonţ în cap chiar în faţa statuii lui Marcellin Berthelot

80

care atins cade la pământ într-un puhoi de sânge

81

se aruncă din vârful Turnului Eiffel

82

dar umbrela i se deschide ca o paraşută

83

(nu încape nicio îndoială că tânărul este nemuritor) chipul îi este nespus de trist

84

la colţul unei străzi o vânzătoare de flori

85

îi oferă un buchet de violete

86

tânărul scoate o cutiuţă de ţigări ia una vânzătoarea îi oferă un al doilea buchet

88

tânărul scoate cutia de chibrituri ia unul

89

dezamăgită fără a-l mai privi ea îi oferă foarfecele ei

90

tânărul primeşte buchetul de violete şi îl agaţă la butonieră

91

îi aruncă un gologan

92

este o flacără care îi arde florăresei mâinile

93

tânărul intră într-o farmacie

94

cere un ţap de bere care i se serveşte

95

la instituţia bancară Crédit Lyonnais

96

alege dintr-un catalog o pereche de încălţări

97

directorul cu o barbă venerabilă iese din cabinetul pe care scrie: Director – notează numărul pantofilor

98

acum intră în Jardin des Plantes şi priveşte cuştile

99

zebrei care

100

îl amuză îi aruncă printre gratii un cec bancar

101

struţului

102

îi dă să mănânce un con de îngheţată

103

aruncă buchetul de violete

104

şi aplaudă cu însufleţire

105

hienă (în cuşcă – mai întâi inscripţia lizibilă)

106

maimuţă cu un cap de om îngrozit care se prăbuşeşte fulgerată

107

de pistolul încă fumegând

108

al tânărului

109

o femeie frumoasă înaintează pe alee

110

o cuşcă goală i se deschide în faţă

111

groaza care îl cuprinde de a vedea o femeie plimbându-se liberă pe alee

112

vitejeşte se dezbracă

113

cu lovituri de bici o obligă pe femeie să intre în cuşcă

114

o contemplă fericit – îi oferă un parfum

115

pe care ea îl miroase; femeia îi întinde buzele

116

el se codeşte

117

lungă îmbrăţişare

118

el se asigură din nou că zăvorul se închide

119

o ia din loc fluierând

120

reclame scânteietoare noaptea

121

la un colţ de stradă o femeie îi face un semn

122

el se duce după ea

123

se întrevăd picioarele unui pat mare scufundându-se

124

femeia doarme

125

lângă pat în picioare tânărul zăreşte pe noptieră

126

o proteză dentară într-un pahar cu apă

127

smocuri de păr

128

un ochi

129

ridică pătura apucă sânul femeii şi îl trage spre el ca pe un elastic

130

o gură ţipând

131

din gură ies mici zerouri din ce în ce mai numeroase mărindu-se

132

ea pe marginea patului într-o cămaşă plisată se întinde

133

imaginea camerei, în supraimpresiune cuvântul: amor cu litere mici care cresc iute-iute şi acoperă tot spaţiul

134

aşezat pe bordura trotuarului cu picioarele întinse pe carosabil tânărul plânge

135

în supraimpresiune: pe el roţile maşinilor picioarele oamenilor

136

se vede pe sine cu ochii deschişi cotropit de o turmă de vaci

137

încearcă să mulgă una din ele

138

dar vaca îi trage o copită

139

un paznic îi trage un şut

140

tânărul se ridică o ia din loc dar în faţa lui: bărbat cu o chelie lucioasă

141

ansamblu: tânărul îl urmează năucit

142

pe chelia bărbatului se oglindeşte reclama scânteietoare a săpunului Cadum care clipeşte ritmic

143

iată-i în faţa zidului cu afişul smuls

144

tânărul ezită între două veşnicii de plictis: în timp ce se gândeşte la acest lucru dublul său se desprinde de el

145

îl ia la şuturi pe omul-reclamă chiar în centrul afişului

146

afiş cu un om a cărui chelie radiază lumină

147

să fie el oare liber de-adevăratelea? îl îmbrăţişează plin de bucurie pe dublul său care

148

îşi întoarce pe loc capul şi o ia la goană:

149

în fuga mare, o armată întreagă de hamali cu pânze fluturând pe care scrie: recompensă 100 000 de franci

150

tânărul ezită se freacă la ochi

151

apare din nou dublul său care se apropie de afişul smuls încearcă să păşească peste el

152

afişul începe să dea înapoi

153

tânărul fuge după el

154

dar afişul se îndepărtează şi mai mult

155

tânărul devine din ce în ce mai mic

156

afişul din ce în ce mai mare

157

atât de mare încât acoperă ecranul

158

afişul a devenit un punct luminos

159

tânărul tot în acelaşi loc lângă afişul smuls îşi încearcă ultima şansă: scoate un gologan pe care îl aruncă în aer

160

pe faţă i se citeşte speranţa dar odată banul căzut tânărul redevine indiferent

161

puţin îi pasă! se hotărăşte să trăiască: obiectivul îl urmăreşte în timp ce merge liniştit pe stradă; îi întinde pe neaşteptate o ţigară primului paznic întâlnit

162

harta unui furnicar

163

este pagina cu Mica Publicitate a unui ziar; o mână se opreşte la rubrica „Oferte de Lucru“

164

câteva firme – (imaginile se succed mai întâi lent apoi tot mai repede): Compania Generală de Asigurări, Asigurările Generale, The Insurence, L’Assiguratrice Italiana, Winthertur, Yorkshire, Gresham

165

văzut din spate introduce un bilet de transport într-un compostor cu ceas

166

sărută îndelung o mână

167

este mâna păroasă apoi braţul apoi sutana apoi capul unui preot

168

pe treptele unei biserici

169

tânărul lângă statuia lui Voltaire

170

statuia lui Voltaire în rochie de mireasă


MTASIPOJ

Lui Georges Ribemont-Dessaignes,

omagiu

1

O pereche îşi încheie dansul în faţa unui scaun (probabil într-o sală de dans)

2

prim-plan cu un negru cântând la un instrument de jazz

3

chipul negrului făcând cu ochiul

4

tânărul dă mâna cu dansatoarea

5

care îi strecoară ceva

6

ţinând pumnul strâns tânărul se retrage brusc

7

dansatoarea nu-l pierde din ochi

8

ajuns în spatele uşii deschide palma; este o carte de vizită

9

cartea de vizită în gros-plan: Dl X – medic – boli fără cauză

10

două mâini neliniştite întorc cartea de vizită pe dos

11

ansamblu: tânărul se apropie din spate de dansatoare o găseşte pe acelaşi scaun cu lumina lunii bătându-i pe umeri el îi cere explicaţii; ea nu-i răspunde

12

el trage un foc de pistol în aer ca s-o impresioneze

13

ea se prăbuşeşte rănită

14

el se apleacă spre ea o îmbrăţişează cu furie

15

chipul negrului din orchestră

16

care îi face semn să înceteze

17

plin de mânie tânărul îl ia la întrebări pe negru despre dispariţia dansatoarei negrul îi trage un swing apoi un upercut

18

îl face să cadă

19

numără până la zece ţinând piciorul pe pieptul învinsului la zece scoate un cuţit de bucătărie râde în gura mare

20

şi vrea să-l înfigă cu încetinitorul în pieptul tânărului

21

gros-plan cu groaza acestuia

22

subit ideea de a apuca un pantof de femeie aflat pe-aproape sub mâna dreaptă

23

mâna cu pantoful în aer

23bis

mâna cu un deşteptător în aer

24

tânărul sare din pat pune ceasul pe noptieră îl năpădeşte râsul de neghiobia visului

25

pleacă de lângă pat şi se uită într-o oglindă

26

unde îşi vede un braţ de două ori mai lung decât celălalt

27

umblă agitat prin cameră cuprins de groază

28

dă buzna pe scară

29

se opreşte în faţa firmei unui doctor; caută maşinal în buzunar unde găseşte desigur cartea de vizită

30

gros-plan cu firma medicului (acelaşi text ca cel de pe cartea de vizită)

31

aşezat într-un fotoliu cu un cot pe o măsuţă se uită

32

la ceilalţi bolnavi din sala de aşteptare (panoramă)

33

(ei nu suferă, vai!, decât de boli naturale: mai multe gros-planuri) un ochi roşu

34

un buboi

35

o plagă canceroasă

36

alături o femeie scapă din mână o carte

37

cu toţii se apleacă să o ridice

38

tânărul o ridică fără să se mişte din fotoliu braţul lui este de patru ori mai mare decât ar trebui

39

imagine panoramică: feţele îngrozite ale bolnavilor

40

ansamblu: cu toţii o iau la goană unul după celălalt,

41

în cabinetul doctorului tânărul îi spune acestuia ce anume îl doare – medicul îl ajută să-şi dea scoată pelerina

42

se dezbracă: braţele îi sunt egale

43

medicul îi ia mâna dreaptă detaşabilă

44

o examinează la microscop

45

gros-plan cu mâna dreaptă care are şapte degete

46

medicul o scufundă într-un bocal de alcool

47

tânărul pleacă

48

o mână scrie pe o etichetă: pericol de moarte

49

la biroul unde lucrează tânărul scrie cu mâna stângă

50

cu cea dreaptă bate pe masă ritmul unei şansonete

51

ritm accelerat al mâinii

52

dar nu poate să se aştearnă pe lucru; îşi astupă urechile

53

alături pe masa unui funcţionar un fonograf

54

tânărul se ridică – se îndreaptă spre masa unui vecin

55

şi dă tare cu pumnul în masa goală

56

funcţionarii pufnesc în râs

57

tânărul se aşază la loc

58

intră o clientă

59

îi cere unui funcţionar informaţii acesta o trimite

60

spre tânăr (din nou scena 49)

61

femeia are o figură oarecare; tânărul îi ia buletinul –

62

pe care îl răsfoieşte într-o doară

63

dar a şi apucat s-o sărute pe gură

64

stând pe o bancă lângă statuia unui satir

65

care îl încurajează făcându-i cu ochiul (de la scena 63 la scena 65 montaj foarte scurt)

66
tânărul îi înapoiază buletinul surâzând

67bis

la butonieră îi apare un trandafir roşu

67

tânărul îi oferă galant o călimară

68

femeia devine frumoasă

69

mai frumoasă

70

foarte frumoasă

71

şi îi arde o palmă

72

apoi coboară pe o scară

73

şi tânărul coboară pe o scară

74

femeia merge pe stradă

75

şi tânărul merge pe stradă

76

la colţul străzii ea trece pe celălalt trotuar

77

dar o altă femeie venind din spatele ei

78

o ia pe după colţ

79

tânărul hop după ea

80

fusta femeii în faţa lui

81

gelatina translucidă a unei meduze dansează pe trotuar

82

femeia o ia la fugă

83

tânărul aleargă după ea

84

ea încetineşte pasul

85

şi el încetineşte pasul

86

în faţa unui magazin de bastoane

87

el cumpără în grabă un alpenştoc îşi azvârle cât colo bastonul

88

în faţa unui pălărier

89

îşi ia o şapcă de voiaj aruncă pălăria

90

femeia în faţa lui

91

ajunsă la colţul străzii traversează

92

dar o altă femeie din spatele ei o ia pe după colţ

93

tânărul hop după ea în mod evident schimbat mai în vârstă (ritm încetinit)

94

din nou scena 81: dansul meduzei

95

femeia aleargă

96

şi tânărul aleargă după ea

97

scoate din buzunar un termos

98

bea din mers

99

pune la loc termosul în buzunarul hainei lui impecabile

100

scoate o coardă elastică

101

face câteva exerciţii

102

dintr-un magazin de fructe şi legume ia o căpăţână de conopidă

103

care în mâna lui se transformă într-un buchet de flori

104

femeia în faţa lui

105

la colţ ea traversează strada

106

dar o altă femeie în spatele ei o ia pe după colţ

107

tânărul porneşte după ea foarte schimbat cu înfăţişarea unui bărbat de 40 de ani (ritm încetinit)

108

din nou scena 81: dansul meduzei

109

femeia aleargă

110

tânărul aleargă gâfâind

111

femeia încetineşte pasul

112

sleit el apucă un fular într-un magazin îşi scoate gulerul

113

îşi vâră în urechi smocuri groase de bumbac

114

încearcă să ia loc la masa unui restaurant pe un trotuar desface un şerveţel

115

dar o porneşte iarăşi din loc cu şerveţelul la piept

116

femeia în faţa lui

117

o maşină îi desparte

118

dar o altă femeie îi surâde din maşină

119

ca un automat se ia după maşină (cu încetinitorul)

120

dar are o altă înfăţişare; pare un supraveghetor dintr-un liceu provincial cu o umbrelă la subţioară

121

o lucarnă în mişcare se îndepărtează de obiectiv capul femeii care priveşte obiectivul în cadru: maşina care îndepărtându-se devine tot mai mică se opreşte

122

tânărul se îndepărtează de obiectiv cu încetinitorul văzut din spate se opreşte lângă automobil

123

în automobil meduza

124

tânărul urcă în maşină ea îşi retrage picioarele

125

el este singur în maşină

126

tatonează prezenţa necunoscutei în maşină o poşetă

127

o carte de vizită – o adresă

128

îi dă şoferului adresa prin geamul din interior

129

maşina se opreşte în faţa unei uşi

130

citeşte firmele de pe uşă

131

vrea s-o ia pe coridor

132

dar apare o tânără îi surâde îşi întoarce de trei ori capul

133

tânărul lasă totul baltă şi merge după ea (amândoi cu încetinitorul)

134

dar acum a devenit un moşulică

135

în stradă îşi schimbă proteza dentară

136

mergând pe cap îşi pune un „craniu“

137

dintr-o vitrină înhaţă un sticloi de parfum

138

care în mâinile lui se transformă într-o călimară de cerneală

139

din nou scena 81: femeia-meduză în faţa lui

140

femeia o ia pe după colţ

141

o altă femeie venind în sens invers trece pe lângă el îl depăşeşte şi dispare într-o casă

142

pe aceasta o va urmări el: se opreşte ezită se întoarce hotărât înaintând spre obiectiv

143

ea intră trăgând uşa după ea

144

în supraimpresiune meduza pe uşă

145

el sună şi i se deschide

146

îl primeşte o codoaşă bătrână (ea are capul negrului) îl pofteşte să ia loc trage o draperie

147

toate femeile pe care le urmărise aliniate întoarse acum cu spatele

148

vrea să se ridice din fotoliu dar o mână puternică îl împinge la loc

149

codoaşa dă un ordin

150

prima femeie se întoarce uşurel suprafaţa unei oglinzi în care el îşi vede capul lui dintâi

151

îi vine rândul celei de-a doua să se întoarcă este o oglindă cu al doilea cap

152

cea de-a treia aduce capul de bătrân pe un platou

153

a patra se apropie de el pe rulete

154

dar în oglindă el se vede îmbătrânit tuşeşte şi umple de bale propria-i imagine

155

a cincea femeie se întoarce uşurel

156

dar bătrânul s-a ridicat furios de pe scaun întoarce capul şi pleacă

157

cea de-a cincea este dansatoarea

158

din nou scena 7: privirea i se îndreaptă spre capul bătrânului

159

care coboară pe scară

160

ea se îndreaptă apoi spre un dulap îl deschide

161

mâna cu şapte degete scoate un bocal

162

femeia îl sărută

163

bătrânelul pe o stradă pustie

164

stă la pândă în colţul străzii cu pistolul pregătit

165

trece un tânăr

166

sub ameninţarea pistolului acesta ridică braţele

167

bătrânelul îşi smulge barba şi i-o dă îi dă şi craniul şi umbrela ordonându-i să dispară pe loc

168

capul bătrânului pe trupul bărbatului care pleacă

169

bătrânelul o ia la fugă în noapte (ceaţă)

170

se opreşte în faţa unei oglinzi

171

în oglindă zăreşte capul negrului făcându-i cu ochiul

172

scoate pistolul din buzunar şi trage în oglindă

173

în oglindă este văzut cum cade

174

câţiva cocoşi – în fondu pe fondu – pe mai multe noptiere

 

■ Note:

[1] Este vorba, fireşte, de filmul mut. (N. tr.)

[2] Ceea ce este cu adevărat nou în viziunea noastră despre lume este că lucrul cel mai neverosimil poate să dea o impresie
de realitate, să ni se pară a fi adevărat; sora mea vede, în vis, venind acasă, un hidrocefal de statură mică, pe care îl cunoaşte pentru că îl vede zi de zi în Cartierul Latin şi, deşi ştie că este „micul hidrocefal“, îşi spune, văzându-l: „Ce caută Mallarmé aici?“.

Pe de altă parte, judecăţii enunţate mai sus nu-i cunosc nicio ieşire în caz de pericol. Că un spirit care se dedicase unei cauze anume poate ajunge să se dedice alteia, iată un lucru pe care nu-l voi crede niciodată; fiecare spirit pledează mereu aceeaşi şi aceeaşi cauză: a lui însuşi; faptul că şi-a dat sufletul apărând-o de-abia ajunge să ne satisfacă pretenţiile.

Iată de ce mă înscriu împotriva unui anumit manifest al unor oameni de teatru care şi-au propus să se servească de Hugo sau de Shakespeare, în pofida acestora, după cum le trece prin cap. Să fie, oare, reversibil spiritul? Poate că nu este tocmai ingenios să crezi că oamenii mor deoarece sunt ucişi. Şi dacă ucigaşilor le-ar cădea otrava din mână?… Dacă sperietorile ar fi zâne?

[3] S-ar putea, oare, imagina scenariul scris al filmelor Emak Bakia sau Entr’acte, ori, la capătul celălalt, scenariul lui Charlot noctambul, de pildă, de departe cel mai pur film al lui Chaplin?

[4] Contez mult pe această promisiune, făcută în jurul unei mese de către Francis Picabia: „Suntem cu toţii la dispoziţia tuturor telegrafiilor fără fir din larga lume“.

[5] Scenele de la 33 la 38, precum şi scena 87 nu figurează în ediţia originală. [Notă din ediţia Verdier]

©

Imagini: Luiza Palanciuc, 2011, apud fotografia lui Benjamin Fondane (1) şi portretul realizat de Man Ray, publicat în volumul original (2).

Text: Benjamin Fondane – Trois scenarii. Cinépoèmes, Bruxelles, Documents Internationaux de l’esprit nouveau, 1928.

Prezentare şi traducere din limba franceză: Luiza Palanciuc şi Mihai Şora, 2008.

 

Pentru a cita acest text:

Restitutio Benjamin Fondanewww.fondane.net

.

.

.

Tagué :, , , , , , ,

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Qu’est-ce que ceci ?

Vous lisez actuellement Benjamin FONDANE – Trei scenarii. Cinepoeme, 1928 (traducere din limba franceză) à INSTITUT FONDANE.

Méta