■ F. Brunea-Fox către Benjamin Fondane (fragment) ■

22 avril 2010 § Poster un commentaire

| F. BRUNEA-FOX |

 

          Dragă Mieluşon –

          am primit cartea ta şi m-am regalat. Mărturisesc – şi mă ştii cât îs de sfios şi rezevat la gratulări literare – de mult n-am simţit o mai mare bucurie şi o mai profundă mulţumire. Alături de excepţionalele calităţi poetice, am găsit în poemele tale, trecând chiar peste ceea ce constituie arta lor perfectă – omul, litrul de sânge şi gogoloşul de inimă, struna de nerv şi bucata de creier, fierbând, vibrând aburite de suferinţe şi fremătând de iluzorii voluptăţi, întâlnite, vai, atât de rar în poezia de după război, sacrificată recei sau nesăbuitei estetici de cenaclu, campionatului lexic, aventurii verbale. E un dar incalificabil pe care ni-l faci, o îmbrăţişare sacră prin umanitatea ei. Un dar ce umple singur anii neuniţi măcar (peste o dragoste nealterată) cu inele epistolare – sunt măcar trei mii de zile de când nu ne-am răcorit cu batista unui plic preţuind (?) cât un lung comerţ de efuziuni, corespondenţă sau altă satisfacţie de aceeaşi calitate. Te pup.

          Am ajuns la vârsta, dragă Mieluşon, când ceea ce altă dată constituia slăbiciunea noastră juvenilă – metafora, cuvântul-numismat, truvaiul-abisal, termenul-monstru – aceste oglinjoare pentru captat gâdilitura primitivă – nu mai au priză asupra sensibilităţii noastre, dacă nu conţin complementul unei umanităţi, bacilul unei dureri, palpitaţia unei ruperi interioare. De aceea am băut din cartea ta o licoare tristă, tonică însă pentru încrederea ce ne-a hărăzit-o în speţa capabilă să plângă de suferinţă, dar să şi râdă de bucurie, de bucuria în stare să anime cine ştie ce bună cauză omenească. Numai ea e în măsură să dureze pe mormane de regrete şi deziluzii, edificiul fericitor. Da, în poemele tale am găsit aceste speranţe. Dacă ai vrea să le dezghioci de coaja lor cenuşie! Dacă ai vrea să le călăuzeşti spre un destin care să dea satisfacţie şi omului şi artistului! Eşti capabil de toate posibilităţile. Ce păcat că nu suntem împreună! Poate te-aş convinge să-ţi arzi filozofii. Poate i-aş arde eu. Te-aş lipi de viaţă, de alta, de obrazul mulţimii, de foşnetul ei fără izbăvire, de inima ei orfană. Reflecţii pe marginea poemelor tale… Succint, o fişă a mea, inedită probabil pentru tine. De mult nu mai râd şi nu mai plâng singur, sau degeaba.

          Într-adevăr ne aparţinem numai nouă?

 

  • [LP & MŞ:] Fragment dintr-o scrisoare a lui F. Brunea-Fox către Benjamin Fondane, nedatată, apud volumul Iubite Fondane… Scrisori inedite [F. Brunea-Fox, Ion Călugăru, Ion Minulescu, Saşa Pană, Stephan Roll, Ilarie Voronca], Ediţie îngrijită de Michel Carassou şi Petre Răileanu, Coperta, concepţia grafică şi redactor de carte: Nicolae Țone, Editura Vinea, Bucureşti, 1998, p. 81-82. | Am adaptat textul scrisorii lui F. Brunea-Fox la ortografia în vigoare. |

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.

Tagué :, ,

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Qu’est-ce que ceci ?

Vous lisez actuellement ■ F. Brunea-Fox către Benjamin Fondane (fragment) ■ à INSTITUT FONDANE.

Méta