■ B. FUNDOIANU – File | Odaia | 1921 ■

24 août 2009 § Poster un commentaire

DACOS | Fenêtre |

DACOS | Fenêtre |

 

Viaţa monacală trebuie să fie idiot de tristă. Judec asta după odaia mea, care e simplă. Înăuntru, mobila e de acaju şi-i cumpărată de la Iaşi, acum şaizeci de ani, când mătuşa mea s-a măritat. Tot de atunci, agăţate de pereţi, ca de o panoplie uzată, tablouri putrezesc de vechime. Tablourile evocă păingăni bătrâni şi ei de şaizeci de ani, dar mătuşa care e tânără, cum e tânără o iarbă în fiecare an crescătoare, îi culege în cârpe uscate şi-i aruncă pe geam, în curte, unde continuă printre urzici ţepoase, atele păpădiilor.

O litografie muiată de umezeală galben, ca în untdelemn, reprezintă marea. Marea e limpede la nesfârşit şi spuma ei a trecut printre bolovani peste ramă. Pleacă şi o corabie şi dacă ar fi papagali albi pe bord, aş spune că-i un hors-text colorat pe care l-am pierdut cândva dintr-un vechi Robinson Crusoe, din biblioteca bunicului.

Curtea începe după geam, şi bălăria, ca în biserica cu geamul spart, ar da în geamuri ca să ferească odaia de lumină.

Poate de aceea amurgul e mai moale aici. Soarele străbate prin frunze, ca prin atâtea transperante, şi odaia rămâne cu obscuritatea din pata frunzelor, ca o umezeală întinsă peste tot caldă şi şeasă.

Poate e toamnă. Un copil a forfecat din joacă hârtia luminei, că au rămas pe podea şi în păreţi bucăţi răzleţe şi albe. Pentru că magazia e în faţă, guzganii şi-au lăsat din popasul lor scurt pe aici numai mirosul. Narina lor a trecut tremurată pe lângă borcanele de dulceaţă din atâtea gusturi câte poame, îmbrăcate cu za de pânză moale şi legate cu sfoară tare, ca o armură. Borcanele stau pe jos, la poala sobei de tencuială, şi stau din tăcerea multor îndepărtate veri, căci în sobă n-a înflorit niciodată sufletul roşu al unui codru.

Pe sobă sunt fotografii. Îţi aminteşti dureros că înaintea ta au existat şi alţii. Fete demodate, cu coada împletită abundent şi şuviţe de păr castaniu pe tâmple. Bărbaţii s-au feminizat şi ei, ofiliţi tare sub cafeniul de timp. Sunt costume din vremea când căruţele de poştă schimbau la fiecare ratoş telegarii şi surâsuri din vremea când oamenii erau încă fericiţi. Soarele i-a sărutat de atâtea ori prin geamuri, că umezeala lui a ars conturele, a liniştit lumina şi le-a adăugat ca pe frunzele din septembrie petele lui roşcovane.

Cu atâta năpraznică deosebire, priveşte-i: seamănă totuşi. Aceeaşi funcţie vitală le-a creat acelaşi respingător obraz. Aşteaptă în pereţi sau în albumele cu lampă de alamă, otova.

Poate femeia asta, străină mie sau verişoară, a îngrijit cu grăunţi sufletul hulubilor permanent albi. Poate ovreiul acesta, cu perciuni moi şi cu părul creţ, care se trudeşte prin fotografie să pară roşu – vorovea, cu un cucui în frunte şi cu mâinile spălate, buchii arăbeşti şi obscure – până când în prăvălia din faţă, târziu mult după ţipătul cocoşilor, măslinele boţite şi mirosul prost (de săpun de rufă) îşi aflau cumpărători. Stau unul lângă celălalt în album şi au surâsul stupid şi fericit.

Şi oamenii aceştia au trăit, şi trupul lor a procreat, şi sufletul lor a cunoscut vinul acru al iluziilor lângă măslinele boţite şi săpunul de rufă. Şi oamenii aceştia străini mie, ori veri, au murit de bună seamă. Odaia se plictiseşte în cele două geamuri cu câmp. Şi câmpul a intrat parcă în odaie, căci miroase odaia a iarbă călcată, a ploaie stătută în fânuri. Nimeni. Numai liniştea.

Imagine : Dacos, Fenêtre, gravure.

 Text : B. Fundoianu, „File – Odaia“, articol publicat în revista Rampa din 9 octombrie 1921, p. 1.

Articol reprodus de Mihai Şora, prin bunăvoinţa regretatului profesor Dan Horia Mazilu, director al Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti.
Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/
 
 

Gratias agimus.

 

Tagué :, , , , , ,

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Qu’est-ce que ceci ?

Vous lisez actuellement ■ B. FUNDOIANU – File | Odaia | 1921 ■ à INSTITUT FONDANE.

Méta