■ B. FUNDOIANU – File | 1921 ■

23 août 2009 § Poster un commentaire

DACOS | Etude pour les jours derniers |

DACOS | Etude pour les jours derniers |

 

Mă ţin minte pe aici de mic copil. Veneam vara, în vacanţă. Bunicii erau bătrâni şi buni, buni cum era căpriţa care creştea cu primăvara în curte şi care avea o neîngăduită lăcomie pentru frunzele lămâiului din oala roşie din salon. Bunicul alerga după căpriţă s-o bată şi aş fi vrut atunci s-o apăr – cum l-aş fi apărat desigur şi pe bunic, dacă aş fi prins-o pe căpriţă muşcând nalbele. Aveam impresia, poate eronată, că-mi sunt amândoi deopotrivă bunici. Aş vrea să notez astea cândva – poate în caietul ăsta, dar mai târziu – amintiri. Proastă şi tragică meserie aceea a scriitorului. Un gropar care pune ţărâna pe morţi, care-i dezgroapă, sau care apără, cu bravură, să nu se uzeze inscripţiile. Cărţile noastre sunt nişte cimitire.

Voiam în fond să spun că nimic în peisajul acesta nu mă mai poate impresiona. Nu notez pentru alţii asta – ci pentru mine – şi o notez anume ca să mă conving. Scriu mai cu seamă ca să mă sugestionez. Aş încerca să scriu, deşi e fals, că ziua de ieri a fost oribilă, nu, nici atât: comună, şi atâta tot. Un codru e ceva făcut din murmure şi din ape, din miros prăjit şi miros proaspăt, din fagi pe care-i poţi zgâria şi din tăcere pe care ai voi să pui mâna. Asta te urmăreşte ca un scai obraznic care ţi-a rămas în haină. Capul vâjâie – sau se răzbună insomnia din cafelele turceşti, prea mult băute aseară.

Organismul meu, blazat de tren şi obosit de căruţă, care n-ar fi reţinut în niciun chip o pagină de literatură, a reţinut în fiecare simţ, ca o hârtie cu clei muştele, nimicurile volatile care constituie impresiile. Aş vrea să fiu necăjit şi nu izbutesc să mă conving.

Am despachetat cărţile şi visez pentru ele un raft. Le pun pe masă şi pe soba de zid. Le-aş pune pe jos, dar mi-e frică de guzgani. Am deschis fereastra ca să intre dimineaţa. Câteodată ţipă cocoşii. Nu las geamul deschis prea mult, căci găini s-au urcat pe cercevea şi au intrat în odaie. Ciocănesc cu clonţul în covoare – sau fac murdărie. Trebuie să le dau afară şi e dificil, căci mă dezgustă să pun mâna pe ele. După fereastră sunt scaieţi şi pe urmă e câmpul, câmpul plictisit şi monoton.

Aseară, când am sosit, am schimbat gazda, pentru întâia oară aici. Fireşte, bunicii au murit. Vacanţile de copil au murit şi ele şi eu am venit aici să mă scap de moarte, aici, unde o simţi pretutindeni, unde miroase… Mătuşa e soră cu tata. N-am mai văzut-o de câţiva ani. E bătrână şi n-a putut veni acum două luni la înmormântare. M-a condus cu o lumânare de spermanţet în odaia din fund (odaia mea actuală) şi mi-a aprins lampa în care gazul fierbe, ca o stupărie. Eram desigur plin de codru, plin de amintiri şi plin de mine. Eram grav, şi mătuşa mă privea tristă, ca să tacă, şi mă credea mai bolnav decât sunt în adevăr.

Surioara doarme în odaia din faţă. Mătuşa ne-a primit cu bucurie şi cu o faţă de masă albă, cum se mai află numai în provincie. A vorbit mult, pentru că tăceam. Ne-a silit să mâncăm, şi aş putea spune acum preţul gâştelor şi alte lucruri vesele pe cari le-am auzit. După masă ne-a servit dulceaţă proaspăt făcută cu nu ştiu ce aromă. Apoi, după ce-a isprăvit, a venit în odaie la mine şi s-a aşezat lângă lampă, ca să-i pot număra zbârciturile. Ochii ei sunt plini de un zâmbet care s-a decolorat sub ochelari… Şi-i scoate încet, ca să nu văd că-i tremură mâna. Îşi freacă ochii, ca să nu plângă, izbucneşte în plâns cu sughiţ şi mă întreabă parcă sfioasă cum a murit tata.

Imagine : Dacos, Étude pour les jours derniers, gravure.

  Text : B. Fundoianu, „File“, articol publicat în revista Rampa din 15 octombrie 1921, p. 1.

Articol reprodus de Mihai Şora, prin bunăvoinţa regretatului profesor Dan Horia Mazilu, director al Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti.
Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/
 

Gratias agimus.

Tagué :, , , , ,

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Qu’est-ce que ceci ?

Vous lisez actuellement ■ B. FUNDOIANU – File | 1921 ■ à INSTITUT FONDANE.

Méta