■ B. FUNDOIANU – Bovarism | 1921 ■

21 août 2009 § Poster un commentaire

Alois RIEDL | Ohne Titel - Rot V | 2006

Alois RIEDL | Ohne Titel - Rot V | 2006

  

  

Titlul acesta, derivat din numele unei eroine populare a lui Flaubert, e aplicat într-un sistem de filosofie prea puţin cunoscut şi cu puţini sorţi pentru mai departe. Sistemul aparţine lui Jules de Gaultier şi se numeşte: bovarismul. Definiţia lui – facultatea pe care o are un individ sau un grup de a se crede altminteri decât este. Facultatea aceasta construieşte iluzia continuă, iluzia absurdă şi falsă, dar veşnic creatoare de acte noi, adică veşnic creatoare de realităţi de viaţă. 

Există un bovarism care e individual. Există şi un bovarism social. 

 

Citită la noi, metafizica aceasta nu ar fi fără de folos. Urmărită cu această metodă, viaţa noastră politică şi viaţa noastră literară vădeşte puternicul contrast între ceea ce indivizii şi grupurile se cred şi ceea ce sunt cu adevărat. 

Efortul constant de a identifica imaginea pe care ţi-o faci despre eul tău cu însuşi eul tău provoacă drama şi comedia umană; în politică şi în artă, zilnic asistăm la punerea dramei în decor şi la repetiţia generală. Viaţa e un zilnic spectacol al conflictului între ceea ce ne închipuim că suntem şi ceea ce suntem de fapt. Scrisul nostru nu e decât o imensă cronică teatrală la spectacolul iluziei. Viaţa rămâne să se desfăşoare între doi indivizi: actorul şi spectatorul. Unul creează drama şi celălalt o contemplă. Suntem fiecare faţă de vecin şi actor (când ne priveşte el), şi spectatori (când îl privim noi). Sunt însă oameni cari, într-o limită, sunt totdeauna actori sau totdeauna spectatori. Bovarismul dă însă iluzia actorului că e şi spectator. Rareori, spectatorul adevărat – scepticul – se vrea actor. De altfel, scepticul intră de-a dreptul, ca o lămurire prin contrast, în definiţia bovarismului. E cel ce scapă de iluzii – de toate iluziile poate –, afară de una: că a scăpat de toate iluziile. Şi aici, scepticul aleargă şi el, ca şi caii care trag panoramele la bâlci, după şomoiogul de fân, legat de axa căruţei, lângă botul lor – şi pe care nu-l vor ajunge niciodată. 

  

Imagine : Alois Riedl, Ohne Titel – Rot V, Ölkreide auf Papier, 44 x 31,5 cm., 2006. 

Text : B. Fundoianu, „Bovarismul“, articol publicat în revista Rampa din 7 august 1921, p. 3.  

Articol reprodus de Mihai Şora, prin bunăvoinţa regretatului profesor Dan Horia Mazilu, director al Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti.
Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/

 

Gratias agimus.

 

 

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

 

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

 

Tagué :, , , , , , , , , , ,

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Qu’est-ce que ceci ?

Vous lisez actuellement ■ B. FUNDOIANU – Bovarism | 1921 ■ à INSTITUT FONDANE.

Méta