■ Benjamin FONDANE – Testament literar ■

8 août 2009 § 2 Commentaires

 

Reproducem, mai jos, testamentul literar redactat de Fondane, care a însoţit ultima scrisoare, trimisă din lagărul de la Drancy, în data de 29 mai 1944, precum şi scrisoarea soţiei sale, Geneviève Fondane, către Jean Ballard, trei ani mai târziu, şi publicată în Bulletin de la Société d’Études Benjamin Fondane (nr. 2, toamna 1994, pp. 8-12, ISSN 0793-114X).

Am optat, în traducerea noastră, pentru păstrarea titlurilor originale franceze.

Luiza Palanciuc şi Mihai Şora  

 

BENJAMIN FONDANE 

TESTAMENT LITERAR

  

În ceea ce priveşte lucrările mele:

1) Pentru poeme, titlul generic al operelor complete este LE MAL DES FANTÔMES (titlul poemului D’autres que nous ont fait la traversée). Cartea ar conţine bucăţi din poemele următoare, care vor putea apărea separat sau laolaltă, după împrejurări:

a) ULYSSE, urmat de LE MAL DES FANTÔMES.

Este vorba despre noul text ULYSSE, aflat în manuscris, fără a ţine cont de cel dintâi. În carton, mai multe poeme au titlul ULYSSE, urmat de semnul întrebării. Sunt, în general, fragmente neterminate. Ar trebui văzut dacă pot fi integrate şi în ce loc.

De adăugat, la sfârşitul volumului, LE MAL DES FANTÔMES (de verificat bine textul şi de adăugat versurile noi la cele pe care le are deja BALLARD pentru Cahiers du Sud).

b) TITANIC: există acasă un exemplar corectat şi câteva texte şterse.

c) L’EXODE (Super flumina Babylonis). Volum de poeme neterminat, locul este indicat la mijloc, pentru poemele din versiunea franceză din EXODE. De restabilit ordinea lor şi textele definitive printre diferitele versiuni.

d) AU TEMPS DU POÈME: de pus în această carte cele mai multe din poeme, ultima versiune, TRISTAN & YSEUT, poemul lung Moi aussi, de retour parfois en moi-même, plus poemele risipite care au drept titlu AU TEMPS DU POÈME, între care unele nu sunt terminate (ca, de pildă, poemul care este despre „un trecător, un om, un poet ce traversează strada, iubeşte o femeie, îşi scrie poemul, dar pentru ultima oară“ – De înlăturat sonetul – Ils sont là – Danseurs sur corde – De păstrat sonetul – Quand de moi-même enfin les voix se taisent etc.).

A NU AMESTECA ACESTE POEME cu poemele mai vechi, din vremea când eram la ABEILLE [1], care vor putea fi găsite acasă.

La nevoie, operele complete de poezie pot să cuprindă şi LE FESTIN DE BALTHAZAR şi PHILOCTETE. De comparat textele pentru a găsi versiunea definitivă.

 ALTE MANUSCRISE ÎN PROZĂ:

Studiul despre LÉVY-BRUHL ou le métaphysicien malgré lui. Speram să pot reface textul ţinând cont de problemele pe care le pun noile logici. Poate fi limpezit, oare, acest lucru? Ar trebui să facă parte dintr-o carte, L’ÊTRE ET LA CONNAISSANCE, cuprinzând studiul meu amplu despre Şestov, apărut în Revue Philosophique (dar remaniat în manuscris) şi un studiu despre Lupasco, din care rămâne o schiţă destul de indigestă.

O carte conţinând articolele mele filosofice deja publicate: Héraclite le pauvreAu seuil de l’Inde – etc., care pot fi găsite adunate într-un carton. ESSAIS ÉPARS, având drept subtitlu CHRONIQUE DE LA PHILOSOPHIE VIVANTE.

O carte conţinând notele mele privind conversaţiile cu Şestov. Mă gândeam să refac prefaţa de la AU BORD DE L’ILLISSUS. Dar…

Cartoane mari conţinând nenumărate note intitulate EAUX MÈRES. Cele mai multe din aceste note nu valorează nimic. De eliminat fără milă.

BAUDELAIRE ou L’EXPÉRIENCE DU GOUFFRE:

Cartea este terminată, în principiu, dar trebuia s-o mai uşurez puţin, să suprim, poate, unele capitole, dacă acestea dăunează rânduielii ansamblului şi îl încarcă. Va trebui văzut ce, anume, în corecturile marginale, este necesar şi ce nu este. Mai bine să fie sacrificat ceva, decât să rezulte impresia de tatonare, de neterminat, de retezat. La început, primul capitol trebuie să fie îmbogăţit cu toate acele corecturi pe care le-am adus pentru publicaţia lui Lescure. Dar, totodată, trebuie omis ceea ce aparţine capitolelor posterioare şi adăugat de mine doar pentru a face ideea mai limpede pentru cititorul care nu se oprea decât capitolul întâi.

Ca şi la alte cărţi, şi la aceasta există mai multe versiuni ale prefeţei. Fără îndoială că niciuna nu ar fi fost păstrată în final. Poate că ele servesc la ceva.

Pentru reeditarea volumului RIMBAUD LE VOYOU, voiam să pregătesc un text nou. Editorul va putea să publice separat corecturile şi capitolele inedite care se vor găsi. Însă va trebui ca textul iniţial să fie păstrat aproape intact.

*** 

GENEVIÈVE FONDANE către JEAN BALLARD

Paris, duminică, 21/3/47

                        Dragă Prietene,

         Tocmai am primit telegrama dumneavoastră şi înţeleg că sunteţi foarte grăbit. Iarna aceasta, am ţinut, la Strasbourg, o scurtă conferinţă despre soţul meu, la cererea unui grup de studenţi care mă rugaseră să le vorbesc despre poezia sa. Am început printr-o schiţă biografică foarte scurtă (căci nu acesta era subiectul), şi pe care v-o trimit ca atare, încât să câştigăm timp.

        Evenimentele importante ale vieţii soţului meu au fost mai cu seamă evenimente interioare (înainte de toate, întâlnirea sa cu Lev Şestov), ce nu se traduc câtuşi de puţin prin fapte. Viaţa sa profundă, intimă, care scoate la lumină un Fondane într-atât de diferit de cel bătăios, agresiv şi chiar puţin cinic, cunoscut de mulţi dintre prietenii săi, viaţa aceasta, aşadar, o păstrez cu sfinţenie în mine, şi este prea devreme pentru a vorbi despre ea. Fiinţa plină de delicateţe şi de sensibilitate care a fost soţul meu, Fondane cel profund Evreu, în cel mai bun sens al cuvântului, în sensul mistic de Israel, poporul ales şi iubit de Dumnezeu, cred că doar eu o voi putea revela într-o zi. Această latură de om al Vechiului Testament (fără nicio respectare a normelor religioase, de altfel), pe care am împărtăşit-o, trăit-o cu el atât de profund, este de o importanţă primordială în înţelegerea temeinică a operei sale.

        Pentru moment, mă voi limita la câteva amintiri foarte sumare. Înaintea arestării, soţul meu îmi spunea uneori, pe un ton de confidenţă, cu umorul atât de personal: „Dacă Hitler ar şti că exist, ar cere să fiu arestat…“ Iar, după arestarea sa, în timpul întrevederilor noastre la Prefectura de Poliţie, înainte să fie trimis la Dracy: „Dacă exista în lume un Evreu, un Evreu autentic pe care Hitler trebuia să-l aresteze, acela eram eu…“ Îmi spunea, totodată: „Şi alţii au trecut prin asta. Trebuie să îndurăm totul cu neînfricare, ca pe o probă de ascetism.“ Iar în cea din urmă scrisoare clandestină de la Drancy, în ajunul deportării: „Ştii bine, ţi-am mai spus, există, în alcătuirea destinului nostru, lucruri care nu pot fi schimbate. Drumeţul n-a ajuns la capătul drumului, am scris cândva. Ei bine, aveam dreptate. Continui. Va fi mâine. Si de-adevăratelea.“ De asemenea: „E greu, foarte greu, dar alţii au avut de îndurat şi mai mult. Filmul de groază pe care l-am văzut aici. Dar, în ce mă priveşte, am făcut totul pentru a potoli, a uşura această lamentabilă suferinţă.“ (Câţiva deportaţi au venit să-mi povestească tot ce făcuse pentru ei…) Ştiţi, tragedia nu l-a luat pe nepregătite. O presimţea de multă vreme. Printre hârtiile sale intime, am găsit şi această frază, extrasă din Psalmi: „Nu Te depărta de mine [Doamne], căci necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.“ [2]

       Pentru a încheia aceste câteva amintiri care îmi vin, unele peste altele, în memorie, vă voi povesti încă un episod al exodului: fiind în retragere, în mijlocul puhoiului de refugiaţi, soldatul Fondane găseşte, printre bogăţiile de blănuri, ciorapi de mătase, bijuterii căzute din maşinile fugarilor, un… Pascal. Îl ridică şi îl vedem pe acest soldat ciudat, sleit de căldură şi de oboseală, sub povara unei raniţe şi a unei încărcături pe cât de incomode, pe atât de inutile, bătând în retragere, păşind peste hoiturile de cai şi resturile de tot felul, aplecat deasupra lui Pascal, pe care îl citeşte cu pasiune…

       Iată, dragă Prietene, nu m-am putut împiedica să vă împărtăşesc câteva din amintirile care mă năpădesc. Chiar aşa scurte şi disparate cum sunt, poate că vă vor fi ajutat să-l cunoaşteţi mai bine pe prietenul dumneavoastră.

Cu toată afecţiunea,

Geneviève Fondane [3]


Note:

[1] Compania de asigurări la care a lucrat Fondane, unde a şi cunoscut-o, de altfel, pe soţia sa, Geneviève Tissier [n. tr.].

[2] În originalul francez: « Ne t’éloigne pas de moi, Seigneur, car l’angoisse est proche ! ». În româneşte, vezi Psalmul 21, al lui David, p. 573 în Biblia sau Sfînta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991 [n. tr.].

[3] Îi mulţumim Doamnei Jeanne Tissier pentru a fi autorizat publicarea acestei scrisori, care ne-a parvenit prin amabilitatea Doamnei Michèle Coulet, conservator la Biblioteca municipală din Marsilia. Îi mulţumim Doamnei Claire Gruson care ne-a semnat existenţa acestei scrisori [n. ed. fr.].

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/

I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.

 

Tagué :, , , , , , ,

§ 2 réponses à ■ Benjamin FONDANE – Testament literar ■

  • Gina dit :

    Emblematica, percutanta imaginea soldatului in plin dezastru al exodului, citindu-l din mers, ca halucinat, pe Pascal!

    • Luiza Palanciuc dit :

      Draga Gina,

      Da, « emblematica »!
      Cred ca este cuvântul cel mai potrivit.
      Scena trebuie sa fi fost tulburatoare – aproape ca o vezi (filmic), într-atât de bine o descrie Geneviève.
      Spune, de fapt, totul despre constitutia lui Fondane, despre profunzimea lui: un alt mod de a exista în Istorie, când esti înconjurat de husarii cu sabia scoasa. Cel mai limpede se citeste în Lunea existentiala… si în corespondenta.

      Voi posta imediat o scrisoare catre Ballard!

      Iti multumim amândoi pentru gândul tau bun!

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Qu’est-ce que ceci ?

Vous lisez actuellement ■ Benjamin FONDANE – Testament literar ■ à INSTITUT FONDANE.

Méta