■ Restituiri (?) în cultura română ■

7 août 2009 § 6 Commentaires

În numărul 486 din 6 august 2009 al revistei Observator Cultural, citim cu încântare un „Inedit Fondane“, în traducerea lui Ţicu Goldstein, publicat sub titulatura „Restituiri“. Însă, după doar câteva pasaje, ceea ce fusese încântare se evaporă şi devine, brusc, o surpriză dezagreabilă.

„Ineditele“ respective sunt două texte (între care un lung poem) semnate de Benjamin Fondane şi apărute, în limba franceză, în volumul Fondane-Maritain. Correspondance de Benjamin et Geneviève Fondane avec Jacques et Raïssa Maritain, Textes réunis et annotés par Michel Carassou et René Mougel, Paris, Éditions Paris-Méditerranée, Collection Cachet Volant, 1997, pp. 170-172.

Excelent cunoscător al operei lui Maritain, René Mougel – care animă Centrul de Studii Jacques şi Raïssa Maritain de la Kolbsheim (Franţa) – a avut grijă, alături de o echipă de cercetători, să repertorieze riguros toate documentele aflate în arhivele filosofului francez: zeci de metri liniari cu manuscrise, publicaţii, peste 40 000 de scrisori pe care cuplul Maritain le-a primit de-a lungul anilor. Deci, implicit, şi scrisorile trimise de către Benjamin Fondane şi, după dispariţia acestuia, de soţia lui, Geneviève  Fondane (născută Tissier). Cele mai multe dintre aceste scrisori se află reunite în volumul citat mai sus. Volumul este îngrijit, adnotat cu migală: de altfel, acesta este unul din rarele volume cu Benjamin Fondane drept autor care a avut parte de o asemenea atenţie şi a apărut editat într-o formă profesionistă.

Ţinând cont, aşadar, că acest volum este, din fericire, corect redactat – graţie, în bună parte, rigorii specialistului René Mougel – nu te-ai aştepta ca „restituirea“ unui fragment, în limba română, să fie atât de păguboasă.

Lăsăm la o parte presupoziţia, fals-ştiinţifică (de fapt: retorică) din şapoul care însoţeşte traducerea din Observator Cultural: poemul lui Benjamin Fondane, publicat în carte ca inedit, nu a fost inclus în volumele de poezie ale lui Benjamin Fondane nu pentru „caracterul lor de revoltă cutezătoare şi solitudinea absolută“ (sic!), ci – pur şi simplu (id est mai prozaic) – pentru că Benjamin Fondane nu a avut şansa unei editări profesioniste în Franţa şi, cu atât mai puţin, a unei ediţii critice, cum s-a întâmplat, de pildă (ca să nu dăm decât acest exemplu), cu opera lui Jacques Maritain, gestionată de o echipă de cercetători pasionaţi. Abia în ultimii doi ani s-au mai întrezărit câteva schimbări în privinţa operei fondaniene, odată cu apariţiile de la Éditions Verdier, unde colaborarea admirabilei Monique Jutrin, la volumul antologic Le mal de fantômes (2006), a specialiştilor Olivier Salazar-Ferrer şi Ramona Fotiade, la volumul Écrits pour le cinéma. Le Muet et le Parlant (2007), s-a dovedit a fi salvatoare, deşi cărţile conţin, totuşi, încă multe inexactităţi, erori de transcriere a manuscriselor sau greşeli de ortografie care, sperăm, vor fi corectate în tipăriturile ulterioare.

Volumul de corespondenţă cu Jacques şi Raïssa Maritain este însă, după cum aminteam, redactat mai bine decât altele. Dar această însuşire devine, în traducerea lui Ţicu Goldstein, praf şi pulbere. Şi regretabilă este nu atât calitatea propriu-zisă a traducerii poemului din „restituirea“ pe care o propune revista Observator Cultural – calcuri, erori de metrică, topică inadecvată, contrasensuri (de pildă, „je vais te parler“ este tradus prin „vreau să vorbesc“) –, cât, mai ales, eroarea… factuală!

Anume: Benjamin Fondane nu a avut nicio soră numită „Marie“, aşa cum reiese din „traducerea“ lui Ţicu Golstein. Contrazicerea acestui factual biografic al lui Fondane ne face să ne punem câteva semne de întrebare în ce priveşte autenticitatea demersului „restituirii“ cu pricina.

Benjamin Fondane a avut, într-adevăr, două surori: Lina – sora cea mare, care i-a împărtăşit soarta, şi pe care, atunci când Benjamin Fondane urma să fie eliberat din lagărul de la Drancy (înainte de a fi deportat la Auschwitz), a refuzat să o părăsească; şi Rodica, mezina familiei, căsătorită cu Paul Daniel, cea care le-a supravieţuit şi a păstrat manuscrisele româneşti ale lui Benjamin Fondane, adică toate acele manuscrise semnate B. Fundoianu, în bună parte publicate de Paul Daniel, care se află astăzi într-un fond public, în Statele Unite, fiind, aşadar, consultabile, editabile (dacă, desigur, ar exista un editor român profesionist, un fondanian autentic şi dezinteresat).

Ţicu Goldstein, „traducătorul“ lui Fondane, ca şi redactorii revistei Observator Cultural ar fi trebuit să cunoască aceste „detalii“ care nu sunt deloc anodine, în contextul biografic al lui Fondane. Ceea ce Ţicu Goldstein „traduce“ prin: „Aceste două texte, însoţite de o fotografie a lui Fondane, au fost, probabil, remise de către sora lui Fondane, Marie, lui Jaques (sic!) Maritain, atunci când l-a vizitat la 21 august.“, trimite, de fapt, la soţia lui Fondane, Geneviève. Iată nota originală franceză: « Ces deux textes, accompagnés d’une photo de Fondane, ont probablement été remis par sœur Benjamin-Marie à Jacques Maritain lorsqu’il lui a rendu visite le 21 août. » (ed. cit., p. 172).

Dacă Ţicu Goldstein ar fi citit întreg volumul din care „restituie“ un fragment în Observator Cultural, ar fi aflat – la pagina 168 – că „Benjamin-Marie“ este numele pe care soţia lui Fondane, Geneviève, l-a luat atunci când s-a călugărit, în 31 mai 1949, adică atunci când moartea lui Fondane devenise o sfâşietoare certitudine. Ţicu Goldstein ar fi aflat şi că, trei luni mai târziu (şi câteva pagini mai departe), în congregaţia în care intrase Geneviève (Notre-Dame de Sion), i-a fost dat numele de „Gratia-Maria“. Toate scrisorile pe care le trimite, după această dată, cuplului Maritain sunt semnate cu aceste nume. După cum, Maritain însuşi le foloseşte atunci când îi scrie: i se adresează, de pildă, cu formula „bien chère sœur Benjamin-Marie“.

Prin urmare, nu este vorba despre vreo… soră a lui Fondane care s-ar numi „Marie“, ci despre Geneviève însăşi; iar cel care face vizita, la data de 21 august, în pasajul citat mai sus, este Maritain, nu altcineva.

 Unde trimit toate acestea?

La următorul lucru: există nenumărate forme de a evolua în cultură – retoric (şi inconsistent), temeinic, onest sau făţarnic. Şi nimeni nu este la adăpost de o eroare stilistică, de apreciere sau, pur şi simplu, de gust. Dar atunci când erorile devin sistem, când ele ascund, de fapt, o inconsistenţă bibliografică, aşa cum se întâmplă în „restituirea“ publicată de revista Observator Cultural, nu mai avem de-a face cu „simple“ erori. Ceea ce ar fi putut fi un gest lăudabil şi binevenit se preschimbă într-un coşmar publicistic, dăunător pentru memoria lui Fondane şi, în general, pentru cultura română.

Am cunoscut vremuri mai bune. Şi mai oneste.

Luiza Palanciuc şi Mihai Şora

 

 

Pentru a cita acest articol:
Restitutio Benjamin Fondane https://fondane.wordpress.com/

Tagué :, , , , , , , ,

§ 6 réponses à ■ Restituiri (?) în cultura română ■

  • Totusi, e putin halucinant ce scrieti mai sus! Cum e posibil sa se apuce de recuperat Fondane cineva care pare sa nu stie nimic nici despre autor, nici despre textul propus?!

    • Luiza Palanciuc dit :

      Intristator.
      Pentru ideea insasi de « cercetare », pentru aceea de « traducere », pentru memoria lui Fondane.

      Vom posta pe acest site originalul francez, încât el sa fie in acces liber, iar toti oamenii de buna-credinta, onesti si profesionisti, sa vada limpede despre ce este vorba, de ce aceasta « restituire » este o impostura.

      Multumim, Liviu.

  • Nu aveti pentru ce sa-mi multumiti. Mai degraba as putea multumi eu pentru ce faceti pentru Fondane! M-am uitat din nou pe text, am consultat si « restituirea » din ObsCult – da, e halucinant!

    • Luiza Palanciuc dit :

      Am publicat aproape jumatate din volumul de corespondenta Fondane-Maritain în revista Observator Cultural, în cadrul programului nostru Restitutio Benjamin Fondane (care includea, între altele, si rubrica omonima din aceasta revista, în 2008).

      Deci am apucat sa publicam multe din scrisorile sotiei, Geneviève Fondane – cele dinainte de calugarire, când înca nu intrase în congregatia Notre-Dame de Sion (nestiind daca Fondane mai era sau nu în viata).

      Toata framântarea ei, toata zbaterea, cautarile înfrigurate pentru a afla ce s-a întâmplat cu Fondane, angoasa, nelinistile – toate apar în aceste scrisori minunate pe care ea le trimite sotilor Maritain.

      Dupa cum apare si momentul fericit al calugaririi, acel sentiment de « pace si de reculegere » – cum noteaza Maritain intr-un carnet, dupa vizita pe care i-a facut-o la manastire.

      Publicarea traducerii acestor scrisori a demarat, în Observator, cu un articol legat de sensul profund al corespondentei, de importanta ei în dispozitivul bibliografic al operei fondaniene.

      Daca nu au fost sterse de pe site, cred ca mai pot fi citite acolo, pâna apare volumul, în toamna.

      Ceea ce au facut cei de la Observator publicând aceasta traducere nu este o restituire, din nefericire.
      Pentru ca nu poti face restituiri când nu ai citit, de fapt, cartea din care « restitui », si nu stii cine este « soeur Benjamin-Marie » – pentru ca nu te-a interesat sa afli acest lucru, nici macar nu ai frunzarit volumul din care traduci…

      Personal, nu ma mai revolta de multa vreme tot ce fac (au facut) cei de la Observator.
      Dar ma întristeaza profund: este dureros sa vezi ce se întâmpla. Cu Fondane, cu Geneviève, cu memoria lor.
      Pe care unii o calca în picioare nonsalant.
      Fara sa-si ceara iertare când li se arata unde au gresit.

  • Inteleg prea bine ce simti, draga Luiza, inteleg la fel de bine si ce simte dl. Sora, care ar putea fi scutit de asemenea suprize, daca nu pentru virsta venerabila, atunci macar pentru tot ceea ce a facut si face pentru eternizarea memoriei lui Fondane. Din pacate, foarte multi dintre « recuperatorii » nostri culturali lucreaza dupa un vechi si funest principiu, cel al « actiunii bifate »!

    • Luiza Palanciuc dit :

      Da, sigur!

      Totusi, ramâne întrebarea: cum este cu putinta ca, dupa ce noi am publicat jumatate din aceasta carte în acelasi Observator Cultural, atunci când tineam rubrica Restitutio Benjamin Fondane, anul trecut, – cum este deci cu putinta sa apara o asemenea traducere din aceeasi carte… , în aceeasi revista?

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

Qu’est-ce que ceci ?

Vous lisez actuellement ■ Restituiri (?) în cultura română ■ à INSTITUT FONDANE.

Méta