INSTITUT FONDANE

 

Amintiri din copilărie

Dedicaţie d-şoarei L.N.

 

II.        Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci: căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ni era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!

          Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa.

          Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: „Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea“ şi vremea se îndrepta după râsul meu…

          Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face; căci eram feciorul mamei, care şi ea cu adevărat că ştia a face multe şi mari minunăţii…

 

 

• Text: Ion Creangă, Amintiri din copilărie (fragm., II), în „Convorbiri literare“, XV, 1, 1 aprilie 1881, p. 1-14, cu „Dedicaţie d-şoarei L.M.“.
• Imagine: Facsimil, Biblioteca Academiei Române – mss. 4.074, f. 19 r.

 

Pentru a cita acest articol:

Restitutio Benjamin Fondane – http://fondane.wordpress.com

 Gratias agimus.