Din păcate, nu avem nici noi vești de la Domnul Ion Lazu.

… Poate ştiţi ceva de Dl Ion Lazu?… Tace de cîteva zile, fără veşti.

Şi pentru a răspunde, pe undeva, asemănător, zic:

Passée,
la vie s’arrange pour
laisser un hymne
par un détour,
comme souffle de l’éternité
au point de tout départ: l’AMOUR.

Iubim ceea ce pleacă, fără a şti cel plecat – adevărată iubire !

Je reviens à ce que disait Soljenitzyine. Voir, tout d’abord, le rôle joué par les Juifs dans l’histoire (surout dans l’Est de l’Europe !). Puis, par une lucide "histoire", voir le rôle de chaque nation dans l’histoire mondiale !
Je ne suis pas du tout xénophobe, mais une mise au point serait bénéfique. (Je doute que…)

Parmi d’autres, j’ai traduit Jacques Attali: Les Juifs, le monde et l’argent.
Ca me dit quelques chose !

Când politicul – dar cine a inventat "politicul" de natura aceasta? – se (sub)instituie într-o asemenea formă, te întrebi unde este "justa măsură" a societăţii.

Nu există o "justă măsură" decât în societăţile abia formate – cu toate că, şi acolo, fastul auto-impus, "dansurile ritualice" nu dovedeau decât o – prin prisma noastră – "sărăcire / mancurtizare a spiritului" şi, prin urmare, o sărăcire a "societăţii" de valorile ce "niciodată nu mai puteau ieşi din "zmârcul" decretat de "cei sus-puşi". Aşadar, avem alternativa "sus-punerii" celor cu adevărat valoroşi. Dar cine îi "examinează" ? Tot de cei "vechi" şi ne-aderabili la noile schimbări. (Lăsăm departe camelionismul" !). Mi-aş fi dorit, uneori, – în tinereţe – să fiu "Tuba mirum" – şi apoi ? Un sistem nu poate fi "destructurat" de indivizi, ci de mase. Păi, atunci, nu vorbim în … pustiu ?!

Arghezi, uneori, mai mare ca Eminescu! Alte vremuri. (S-a gândit cineva la o paralelă a societăţilor ?)

Spun toate acestea cu neştiinţa şi regretul vârstei ! Înaintarea în vârstă nu înseamnă înţelepciune !
Chiar aş zice că, dimpotrivă !
LA NOI !

De altfel, e bine de mentionat cum a sfarsit talentatul poet exitentialist, admirator al lui Baudelaire si Rimbaud:

"A prisoner of war during the fall of France, Fondane was released and spent the occupation years in clandestinity. He was eventually captured and handed to Nazi German authorities, who deported him to Auschwitz-Birkenau. He was sent to the gas chamber during the last wave of the Holocaust. His work was largely rediscovered later in the 20th century, when it became the subject of scholarly research and public curiosity in both France and Romania. In the latter country, this revival of interest also sparked a controversy over copyright issues."

Si daca ar fi sa ma refer la semnificatia actuala a raftului de carti, a filelor pe care dorea sa le mangaie, atunci cand aduceau din cutele sufletului in fata ochilor amintirea unor bunici generosi si apreciatori ai cartii, nu pot sa nu ma gandesc ca astazi ne-am departat intr-un fel, fizic ce-i drept si printr-o alta dimensiune, de aceeasi senzatie palpabilo-olfactica a trairilor in apropierea raftului de carti, cand banul si tehnologia ne apropie de alte perceptii literare prin intermediul paletelor si a tablitelor Kindel pe care le pot hrani Internetul si variantele digitale ale filelor virtuale de literatura.

Din suflet, condoleante familiei pentru pierdere…

Iar până atunci am de făcut şi nişte "balluchons" unora….

… Şi mă bucură imaginaţia celei care administrează siteul !

————————— UN JOUR, UN TESSON

un jour, un tesson emplira le monde

fragilité dont on ne saurait s’échapper que broyé
(le rien s’agrippe au sommet telle l’écume aux rivages)
le tout démenti par chaque partie dans le Tout raffermi par chaque débris
rythme cardiaque syncopé qui moud le réel de l’esprit
le remue en plein cœur
cil tendu sur pulsions évidés

je reste accrochée à l’Instant comme aux grâces rendues à l’éclat
l’humain se refait
la chute se remet
seule l’ascension ne reprend jamais

la vue du vaincu couronne celui qui pour toujours est parti
félicité de l’insensée délivrance
j’en sors et trace à nouveau les orées d’une célébration
quand il n’y a que joie dans ce signe glissé entre les mondes éloignés
effroi entre les êtres serrés
qui ne comprennent nul dessein de cet univers
ni le premier ni le dernier
ni l’addition de la mort ni le prix de la vie

il me faut voir
dois-je rester fidèle au gaspillage
ou ramasser les tessons
qui de la chair du monde traversent la chair des signes inconnus

je les écouterai
je les suivrai

un jour, un tesson emplira le monde

| Traduction du roumain par Luiza Palanciuc |

fragilitate din care nu poţi ieşi decât fărâme
(nimicul se agaţă de măreţie precum spuma valului de ţărm)
întregul contrazis de fiecare parte prin Totul reconfirmat de fiecare ciob
un ritm cardiac sincopat care mistuie realul din minte
îl răscoleşte în inimă
iar apoi îl aşează geană în jurul instinctelor golite de conţinut

mă simt legată de clipă ca de un salut adresat spulberării
omenescul se restaurează
căderea se reconstituie
numai înălţarea este irepetabilă

vederea celui învins îl răsplăteşte pe cel plecat pentru totdeauna
din bucuria unei eliberări imposibile
am ajuns aici pentru a retrasa limitele unei celebrări
când e doar bucurie în semnul dintre lumile ce se îndepărtează
ori e doar spaimă în oamenii ce se apropie unul de celălalt
fără a înţelege rosturile lumii
dintre care primul este socoteala morţii iar ultimul preţul fiinţei

încerc să ştiu
dacă să fiu statornică în risipire
sau să adun laolaltă toate firimiturile
care din lume trec în carnea unor simboluri nemaivăzute

şi eu le voi asculta
le voi urma

într-o zi, acea fărâmă va umple lumea