Gala Premiilor Radio România Cultural | București, Teatrul Odeon | 19 martie 2012, ora 19
16 mars 2012 § Un commentaire
Mihai Şora şi Radu Mihăileanu vor fi distinşi la Gala Premiilor Radio România Cultural
Cele mai importante realizări ale anului 2011 în diferite domenii ale culturii vor fi recunoscute şi celebrate luni, 19 martie, de la ora 19.00, la a XII-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural care se va desfăşura la Teatrul Odeon şi va fi transmisă în direct de Radio România Cultural şi TVR Cultural.
În cadrul galei prezentate de Emilia Popescu şi Stefan Bănică vor fi acordate premii la douăsprezece secţiuni, precum şi trei premii speciale, ai căror câştigători sunt deja cunoscuţi:
P r e m i u l d e E x c e l e n ţ ă îi va fi decernat eminentului cărturar Mihai Şora.
Pentru tinereţea şi seninătatea spiritului său, pentru faptul că şi-a păstrat intacte peste decenii bucuria „întâlnirii cu celălalt“ şi disponibilitatea pentru dialog – „dialogul este calea ce ar putea, eventual, duce la împlinirea persoanei“, spunea, mai demult, Mihai Şora – , pentru opera sa filosofică în deplină concordanţă cu verticalitatea sa morală…
Pe scurt, pentru modelul Mihai Şora. « Lire la suite »
Virgil Mazilescu – „patru fără un sfert“ | «quatre heures moins le quart» | posthume
23 février 2012 § Un commentaire
Nichita Stănescu – inedit : „Către Domnul Șora“ | 1982
6 février 2012 § Poster un commentaire
.
.
Când trupul plânge, noțiunea râde,
când capul cade retezat,
nu cade strict Maria de Stuart,
ci numai tronul Engliterei e pătat.
Deci zice-vom și noi cu filosoful
că unu și cu unu fac niciunul,
deci trage-vom și noi cu tunul
în toamna ce-o avea alunul
și niciodată nu vom trage
în fragedele frage
și nici în teiul ce-l păstrăm
pentru vreo spânzurare de vreun domn
la o adică
Eugen Suciu – Bucuria anonimatului | 1979 | Traduction du roumain
9 janvier 2012 § Poster un commentaire
.
.
LES CELLIERS OÙ L’ON RÉINVENTE
Recommencer
ce que jamais tu n’as pu commencer
entendre
la solitude gicler
le baiser jeter une passerelle
pour le chagrin
pollen éparpillé des cristaux
entendre les molosses
grandir tout à coup
– libérés de ces lettres menues
en bas de la page lorsque tu
voulais juste y inscrire l’année et le jour
caresser le poème
comme le crâne de ta bien-aimée
quand tu lui racontes
le voyage au pays de l’humilité
à bout de forces
oublier un instant ce que tu disais
sentir tes artères vides
tels les celliers où l’on réinvente
l’étrange créature – le cri
sentir
qu’il suffirait d’un seul papillon
pour t’effondrer
.
.
.
.
Mihai Şora – Să fii om întreg
7 novembre 2011 § 5 Commentaires
.
.
Filosoful Mihai Şora s-a născut în 1916, pe 7 noiembrie. A studiat Filosofia la Bucureşti, iar în 1939 a plecat la Paris cu o bursă a guvernului francez. A publicat cartea de debut, Du Dialogue intérieur. Fragment d’une Anthropologie Métaphysique, la Editura Gallimard, în anul 1947, volum în care se află in nuce întreaga sa filosofie ulterioară. Domnia Sa celebrează fiecare secundă printr-o indicibilă căldură umană. Să te apropii de Domnul Mihai Şora este întotdeauna un act de împlinire şi de smerenie. Se spune că, în apropierea unor personalităţi uriaşe şi strălucitoare, te poţi simţi mai bun, mai frumos, mai deştept… În preajma domnului Şora te simţi, pur şi simplu, om. Şi nu-ţi mai este frică de asta. Pentru că tot ce exprimă, tot ce transmite este un semn omenesc al dragostei de viaţă.
La mulţi ani, Domnule Mihai Şora! Împliniţi 95 de ani, sunteţi sănătos şi energic, de aceea vă întreb: există un secret, o explicaţie a acestei vitalităţi? Îmi amintesc că, într-un dialog mai vechi, aţi spus chiar aşa: ,,intelectul nu este separat de puterea vitală“…
Mihai Şora: N-am vreun secret al longevităţii. Ştiu doar atât: că bunicul meu patern împlinise 99 de ani când a adormit întru Domnul – în sensul propriu al cuvântului, căci a murit în timp ce dormea. Sigur, genetica nu explică chiar totul, dar poate fi o bună ‚scuză“. Adevărul este că nu m-a locuit niciodată obsesia timpului imediat, nici placiditatea proiecţiilor în trecut; am trăit toată viaţa uitându-mă înainte, iar modul acesta de a exista este, el însuşi, organic: nu-ţi propui să fii deschis spre ceilalţi, cum nu-ţi propui să fii melancolic… Ceea ce poţi face, însă, este să eviţi scoriile lumii, să te extragi din isteria mediatică, să te înconjuri de oameni frumoşi: adică tocmai acei oameni care te ţin în viaţă, pe care îi iubeşti şi care îţi întorc această iubire.
Ion Mureşan – L’espoir | 2010 | traduction du roumain
17 septembre 2011 § Un commentaire
Norman Manea (ed.) – Romanian Writers on Writing | 2011
31 août 2011 § Poster un commentaire
Romanian Writers on Writing
- Norman Manea (editor)
- Sanda Cordoş (editor)
- Carla Baricz (translator)
- Raluca Manea (translator)
Series: The Writer’s World | Publication Date: 2011 | 336 p. in 8º
ISBN-10: 1595340823 | ISBN-13: 978-1595340825
Book Description
Vanity doubled by vitality, vulnerability mixed in with force, and the fear of dissolution intimately linked with the desperate pride of defeating historical time confer upon Romanian literature a special tension, born from wandering and threat. The 81 writers gathered in Romanian Writers on Writing explore this unsettling tension and exemplify the powerful, polyphonic voice of their country’s complex literature. The Writer’s World series features writers from around the globe discussing what it means to write, and to be a writer, in other countries. The series collects a broad range of material and provides access for the first time to a body of work never before gathered in English, or, perhaps, in any language.
.
.
.
Constantin Stan – Trăieşte şi mergi mai departe (fragment) | 2009
21 août 2011 § Poster un commentaire
.
.
.
,,Cel care eşti acum este acela care ai fost, răspunde ea, cel care vei fi în viitor este reprezentat de ceea ce faci acum, înţelegi, rezultatele faptelor noastre se rumenesc încet, afectându-ne mult după ce am uitat şi că le-am făcut, fiecare faptă se întoarce la noi, trăgând după ea şi silueta urii de sine, dar siluetele alea aparţin trecutului, dragul meu, durerea pe care o simţi acum este forma consecinţelor, fructul lor ajuns la maturitate, iar partea bună a acestui lucru este aceea că momentul de faţă reprezintă sfârşitul drumului.“
Zeruya Shalev
…uitându-mă în lungul străzii, în acea zi toridă de vară, am simţit că de fapt totul e inert, fără viaţă, împietrit ca după un mare cataclism, « Lire la suite »
Mircea Ivănescu – in memoriam
22 juillet 2011 § 2 Commentaires
■ Revue ALTERMED – n° 4 : «Cultures roumaines», coordonné par Andreia Roman et Michel Carassou ■
16 juin 2011 § Poster un commentaire
Invitation
Les Éditions Non Lieu vous invitent à la présentation du n° 4 de la revue Altermed, coordonné par Andreia Roman et Michel Carassou: «Cultures roumaines».
En présence d’auteurs et de collaborateurs de la revue et en présence de Smaïl Goumeziane, directeur d’Altermed, qui présentera le livre qu’il vient de publier: Algérie. L’Histoire en héritage.
Le jeudi, 23 juin 2011, à partir de 19 heures
Chez BARAK
29, rue Sambre-et-Meuse – 75010 Paris
Métro Belleville
Pour d’autres informations utiles, catalogue et bons de commande, veuillez consulter le site des Éditions Non Lieu.
.
.
.
■ Mihai Eminescu sur l’abécédaire de Vasile Petri (1878) ■
15 juin 2011 § Poster un commentaire
Rappel de ce que furent, dans les années troubles de la Roumanie pré-moderne, les interventions dans la presse de Mihai Eminescu (1850-1889). Cette fois, sur l’abécédaire de Vasile Petri, dont Eminescu n’hésite pas à faire l’éloge et à souligner sa concordance avec les exigences de l’«écritologie» (apprentissage de la lecture par l’écriture). L’article est à considérer avec les précautions d’usage (pour éviter tout anachronisme et jugement de valeur a posteriori). Eminescu insiste sur la pratique pédagogique, fait la distinction entre les différentes orthographes en vigueur à l’époque et souligne les problèmes liés à la prononciation. Il plaide résolument pour l’unité orthographique de la langue roumaine et pour la séparation, ferme et sans ambigüités, de la science philologique, en tant que discipline abstraite, soumise à des lois générales, d’avec l’écriture proprement dite, laquelle «doit être facilement accessible au peuple entier».
Luiza Palanciuc
[en roumain]
MIHAI EMINESCU
NOU A-B-C-DAR ROMÂNESC DE VASILE PETRI
Sîbiiu, 1878, Tipografia lui Ios Drotleff & Comp., 1 vol. 8° — Preţul 25 cr. v. a.
Abcdarul d-lui Petri e compus amăsurat cu cererile pedagogiei moderne. Urmând principiile scriptologiei, adică a învăţării citirii prin scriere, el cuprinde o parte (întâia) numai cu litere de scrisoare. Învăţând de timpuriu a scrie, şi anume deodată cu cititul, şcolarii sunt de-a pururea activi şi, pe când învăţătorul (mai ales cel sătesc) se ocupă cu cei mai înaintaţi, cei începători se pot pune la scris. Alt folos al învăţării cititului scriind e că se face de prisos silabizarea şi se întroduce de sine insonarea.
■ Bucharest Jewish Film Festival | June 20-26, 2011 ■
5 juin 2011 § 2 Commentaires
Director festival – Paul Ghițiu
Festivalul Filmului Evreiesc București (Bucharest Jewish Film Festival – BJFF) este organizat de NOI Media Print S.A. și Fundația Culturală Art Promo, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și se va desfăşura în perioada 20-26 Iunie 2011 la Cinema Studio și în alte trei locații în aer liber: Terasa Green Hours, Muzeul Țăranului Român și Zone Arena. O seară de proiecţii va fi organizată în cadrul Teatrului Evreiesc.
■ Ioana Meier-Ostafi : voies, passages ■
20 mai 2011 § Poster un commentaire
|Giuseppe Ungaretti|
■
Distance, détournement, déportement, déportation.
La langue française sait dire tous les chemins perdus de l’histoire – le déracinement, comme la déviation ou le dévoiement. Souvent, de ces présences migrantes il ne reste qu’un regard: celui qui éclaire, qui rappelle que la trace est à chercher aux confins de l’étreinte. Ainsi les figures (et leurs ombres) peintes par Ioana Meier-Ostafi : voies, mues, passages, sur lesquels nous reviendrons prochainement. LP
■ Mihai Şora despre Mircea Vulcănescu ■
12 mai 2011 § 2 Commentaires
.
■ Mihai Şora sur la dimension sacrificielle de Mircea Vulcănescu (1904-1952)
Extrait du film «Mircea Vulcanescu – l’homme devant l’Histoire»
Série «Des mondes et des hommes»
Réalisation: Luiza Palanciuc
© 2011
[en roumain]
■ Extrait du sous-titrage :
Il est bien évident qu’il n’avait pas cette conscience sacrificielle au jour le jour; se dire: «moi, je suis capable de me sacrifier». Mais, dans les circonstances données, il s’agissait, en effet, de la seule – ou, en tous les cas, de ce qui lui paraissait alors comme étant la seule – solution possible, et accomplie uniquement dans l’idée de sauver l’Autre. Car sitôt qu’intervient, dans un tel acte, la conscience de l’autosacrifice, cet acte est, par là même, faussé dans son intimité. Et ce n’était point le cas. Il s’agissait, au contraire, de quelque chose allant de soi et qui eut des conséquences fatales – à savoir, pratiquement, son sacrifice pour sauver la vie d’un autre.
Pourquoi cela se voit-il investi par la dimension de la sainteté ?
Parce que cela ne fut absolument pas fait avec une quelconque intention d’auto-sanctification. Mais avec la plus pure – comment dire ? – attention à autrui: spontanée, naturelle.
.
■ Quand la Terre est une boule rouge… ■
9 avril 2011 § Poster un commentaire
Quand la Terre est une boule rouge
(et qu’elle ne tourne pas autour du pot),
– ce petit et sympathique questionnaire, trouvé au hasard de nos rencontres facebookistes.
Merci, Olga.
■ Mihai Şora sur Cioran et Fondane, au MNLR, le 11 avril 2011 ■
9 avril 2011 § Poster un commentaire
■ – Où il est question de l’attachement de Cioran à Fondane et de leur amitié indéfectible (dans la conférence de M. Mihai Şora et l’exposition qui a lieu, au même moment, au Musée National de la Littérature Roumanie, à Bucarest). ■
CENTENAR EMIL CIORAN
la
Muzeul Naţional al Literaturii Române
Luni, 11 aprilie 2011, ora 13.30
Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române
Vernisaj:
Expoziţie de manuscrise, documente, fotografii, corespondenţă din arhiva Muzeului Naţional al Literaturii Române. Curator: Ofelia Creţia.
Recital:
Cioran – l’homme à fragments / Cioran – omul fragmentelor, de Genoveva Preda
„Rotonda 13“:
Invitaţi –
Irina Mavrodin, Dan Hăulică, Mihai Cimpoi, Ilie Constantin, Marin Diaconu, Mihai Şora, Eugen Simion, Ion Vartic
Prezentarea albumului:
Cioran în viziunea marilor graficieni ai lumii
Amfitrion: Lucian Chişu
Site : Muzeul Naţional al Literaturii Române
.
■ Il était une fois… ■
3 avril 2011 § Poster un commentaire
…
Je m’avance et je sens tinter le poids léger du monde dans mes mains. « Lourde légèreté. » Que la balance est juste entre réel et songe, entre la soif et l’eau ! Quelle tendresse exacte sépare l’immobile du mouvement et quel dieu cueille au-dedans de nous cette prière – ou cette absence de prière ?
… |Benjamin Fondane, Ulysse, XXXII (extrait), cca. 1929-1944|
…
■ Mircea Ivănescu – Mort-retrouvailles | 1968 ■
26 mars 2011 § 2 Commentaires
.
.
.
en vérité ce n’est pas vrai. la mort
n’a jamais fait personne retrouver personne – la mort est une houle élancée
qui t’attrape les yeux fermés – et te berce –
et au début paraît un sommeil, et puis un oubli –
et puis le temps perd toute trace de sens,
il n’est que silence qui revient sur lui-même
avec un écho, l’unique écho – et celui-ci est un halo
tel la flamme du cierge – et puis la lumière
perd toute trace de sens – et puis le silence
laisse tomber le sens – pendu
à ce qui n’a plus aucun sens – et puis plus rien, pas
même un sens décharné, flottement dans le rien,
bouche-à-bouche avec le squelette du non-être,
rien de rien, puis il n’y a plus de puis,
plus d’aujourd’hui, et plus de mort.
non plus.
-
Texte : Mircea Ivănescu (n. 26 mars 1931) – Mort-retrouvailles, Traduction du roumain par Luiza Palanciuc („Despre moartea ca revedere“ (frg.), dans le recueil Versuri, Editura pentru Literatură, 1968).
-
Image : Mangelos (dit), Basicevic Dimitrije (1921-1987) – La mort, Gouache sur page de livre en papier glacé, 0,203 x 0,208 m., 1962, Paris, Musée national d’Art moderne – Centre Georges Pompidou.
.
.
.
Pour citer cet article:
Restitutio Benjamin Fondane – www.fondane.net
Gratias agimus.
.
.
.
■ Mariana Şora – Al şaptelea simţ ■
23 mars 2011 § 4 Commentaires
.
.
Moartea îmi dă târcoale. Se ţine la o oarecare distanţă. În jur, pe unde mă ocoleşte, simt un uşor vârtej de aer rece. Întinde un braţ scheletic spre mine, o mână descărnată, dar apoi se retrage, se îndepărtează, dispare. Cineva mă apără. I-am fost încredinţată şi m-a luat în primire când m-am ivit pe lume; i se spune – aşa, ca pentru copii – înger păzitor. Îi simt proximitatea numai de câţiva ani, dar din ce în ce mai des. Când eşti tânăr, poate nici n-ai nevoie într-atât de un ajutor de acest fel, din partea unui duh blând şi prietenos, cum ţi se pare că este; însă cu vârsta… Prezenţa lui mi s-a revelat de câteva ori; l-am simţit în spatele meu, aproape, tangibil parcă, şi m-am cutremurat. Valuri de fiori mi-au trecut pe spinare. Mai că-mi venea să mă întorc brusc… ca să-l surprind… Ce aberaţie! Ce blasfemie! Covârşită de prezenţa lui nevăzută, am căzut în genunchi.
Da, creşte în noi credinţa în supranatural: – oare ne copilărim? Ori se ascut unele simţuri în timp ce scade acuitatea celorlalte, a celor necesare vieţii sociale – văzul, auzul, până şi cel al echilibrului, aducând cu sine nesiguranţa la umblat? (– de unde povestea cu animalul simbolic ce se foloseşte, în amurg, de un al treilea picior.)
Ne paşte încetineala.
■ Petre Ţuţea sur E.M. Cioran | 1990 | ■
3 mars 2011 § Poster un commentaire
■ Enregistrement original de la déclaration du philosophe Petre Ţuţea sur E.M. Cioran [juin 1990]. Sous-titrage en anglais.
Remerciements à Alexandru Popescu-Prahovara et à Tudor Munteanu
■ Giuseppe Ungaretti – Caïn ■
3 mars 2011 § Poster un commentaire
Il court sur les sables mythiques
Et son pas est léger.
Ô, berger des loups,
Tu as les dents de l’éclat fulgurant,
L’éclat qui perce nos jours.
Effrois, sursauts,
Relents des bois, cette main-là
écrase comme un rien les vieux chênes,
Tu es à l’image du cœur.
Et quand l’heure s’assombrit,
Es-tu ce corps frétillant
Parmi les arbres enchantés ?
Et lorsque d’envie tu exploses,
Le temps change, tu erres méfiant
Et de mon propre pas tu t’en vas.
Telle une source dans l’ombre, endors-toi !
Quand l’aube est encore furtive,
Cueillie seras-tu, âme,
Par une onde apaisée.
Âme, ne vais-je donc jamais savoir te calmer ?
Ne vais-je donc jamais voir dans la nuit du sang ?
Fille fouineuse de l’ennui,
Mémoire, mémoire inassouvie,
N’y a-t-il point de vent qui porte
Les nuages de ta cendre ?
Mes yeux seraient à nouveau chastes,
Je verrais le printemps éternel
Et, enfin éveillée,
Tu serais, ô, mémoire, fidèle.
-
Texte : Giuseppe Ungaretti, “Caino”, Sentimento del tempo, Vallecchi, Firenze, 1933. Traduit de l’italien par Luiza Palanciuc.
-
Image : Odilon Redon (1840-1916) – Caïn tuant Abel, dessin (mine de plomb, encre de Chine, plume, encre violette), Paris, Musée du Louvre, Département des Arts graphiques.
■ Les chiens ne font pas des chats ■
27 février 2011 § Poster un commentaire
■■■ |aide-mémoire|
…din hudiţă în grădină la Trăsnea, şi iar prin păpuşoi; şi când aproape să ies din grădină, mă simţesc cânii lui Trăsnea, şi la mine să mă rupă. Ce-i de făcut? Auzisem eu din oameni că, dacă vrei să nu te muşte cânii şi să te lese în pace, cum îi vezi că sar la tine, să te tupilezi jos la pământ, şi să-i laşi să te latre cât le place, fără să te urneşti din loc; căci ei bat cât bat, şi de la o vreme te părăsesc şi se duc.
Şi adevărat este…
- Text: Ion Creangă, Amintiri din copilărie, II, 1881 [ediţia Călinescu, 1953, p. 50]
- Imagine: Olivier Ulivieri, Les chiens ne font pas des chats, technique mixte, 57 x 66 cm., 2010
■ Rodica Zafiu despre sintaxa lui Mihai Şora ■
25 février 2011 § Un commentaire
Dacă sintaxa lui Dimitrie Cantemir nu mai e astăzi cu atâta uşurinţă judecată şi condamnată (ca fiind bizară, stângace sau artificială, oricum în afara spiritului limbii române), cauzele pot fi cele fireşti: intrarea în circuitul mai larg a interpretărilor ştiinţifice pertinente, a concluziilor cercetărilor stilistice (cu privire la manierismul greco-latin, la voinţa cărturarului de a impune limbii un model retoric) şi chiar mai buna cunoaştere a operei în discuţie; se mai adaugă însă, poate, o treptată schimbare de context: sintaxa dislocată şi recompusă în structuri prozodice nu mai e atât de izolată între varietăţile stilistice contemporane. Dislocarea morfosintactică, izolarea prin virgule şi paranteze a unor segmente de text care se pot recompune, regula adaosului şi a suprapunerilor de idei sunt cel puţin argumente formale ale identificării unei variante moderne a stilului cantemiresc:
„Numai că, în acel verb primordial, eu m-am (din capul locului) simţit înşurubat din plin (în clipele mele de vârf, evident) (câte şi când vor fi fost), şi, oricum, măcar întotdeauna implicat (pe întreg traseul curgerii mele de fiecare zi printre lucrurile şi făpturile lumii de toate zilele) (şi, nu mai puţin, a lor prin fiinţa mea).“
(Şora 1985: 6)
■ Mariana Marin – Combat avec l’utopie ■
9 février 2011 § Poster un commentaire
Combat avec l’utopie
à l’orée de la nuit.
Mais comment refaire dans une cave
la vie des grandes littératures ?
Combat perdu.
La bêtise a le même goût
dans toutes les langues.
Et si à présent lentement tu effleurais mes yeux
tu toucherais le glacé du métal
par lequel dorénavant je guetterai la vie.
Ici même où notre jeunesse
ne cesse d’être le souvenir enfoui des parents
de leur propre jeunesse.
Mes cheveux étaient déjà blancs
quand furtivement ils glissaient sous nos oreillers
la chance qui jamais
n’allait nous sourire –
Combat à l’orée de la nuit.
Chiffon, notre jeunesse,
tout bon à décrasser
les armes pointées sur nous.
© Image : (apud) Tudor Jebeleanu (photographie, cca. 1981-82).
© Texte : Mariana Marin (1956 – 2003), „Lupta cu utopia“, Mutilarea artistului la tinereţe, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 1999, p. 51.
© Traduction du roumain : Luiza Palanciuc.
■ Mihai Şora despre Mircea Vulcănescu | 19 ianuarie 2011 ■
18 janvier 2011 § Poster un commentaire
Conferinţele „Mircea Vulcănescu“ au menirea să constituie, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, un spaţiu al dialogului intelectual centrat pe teme ale ştiinţelor socio-umane, cu deosebire orientat spre tematica raportului între tradiţie şi modernitate în istoria şi devenirea culturii şi civilizaţiei româneşti a secolului XX şi a începutului de secol XXI. De asemenea, dialogul între cultură şi religie va fi privilegiat ca temă de reflecţie şi dezbatere.
Cultura română modernă s-a născut din apelul la modernitate şi s-a dezvoltat apoi în tensiunea polară dintre modernitate şi tradiţie. A fost această tensiune benefică, genuină, a dus la rezultate notabile, la o anumită identitate culturală sau nu? Mai este astăzi această tensiune reală, efectivă, mai există în cultura română un ferment al tradiţiei? Şi ce ar putea să însemne în contextul postmodernităţii, secularizant şi globalizant, apelul la tradiţie?
Vor fi abordate teme diverse de istoria culturii, a civilizaţiei, de istorie a constituirii disciplinelor socio-umane pe tărâm românesc, de istorie a instituţiilor culturale româneşti, teme ţinând de antropologie, etnologie, istoria religiilor, istoria ideilor. Se vor lansa întrebări şi se vor amorsa polemici, totul pentru a readuce la prezenţă cultura dialogului intelectual, dezbaterea de idei, polemica civilizată.
Punem acest ciclu de conferinţe sub numele şi semnul lui Mircea Vulcănescu pentru că el este figura emblematică a intelectualului român al secolului XX. Mircea Vulcănescu reprezintă la superlativ tipul intelectualului angajat şi implicat în viaţa cetăţii şi a poporului său, reprezintă de asemenea la superlativ tipul creştinului jertfelnic în luptă cu demonia veacului. Credem că Mircea Vulcănescu este omul exemplar al culturii române a veacului XX; alţii au opere mai închegate, opere încheiate, în schimb, el lasă moştenire această gândire mereu vie, fragmentară, centrată pe problemele cruciale, şi viaţa oferită, ca jertfă, aproapelui.
Nimic mai potrivit ca MŢR să devină organizatorul unor astfel de întâlniri care să se desfăşoare sub semnul moştenirii intelectuale a lui Mircea Vulcănescu. Dragostea absolută a lui Mircea Vulcănescu pentru civilizaţia tradiţională românească, încrederea sa în acest tip uman îl fac în mod necesar părtaş la aventura intelectuală a MŢR, aşa cum a iniţiat-o Horia Bernea. De altfel, textele sale au construit ele însele, alături de multe altele, viziunea pe care expunerea permanentă a MŢR s-a edificat. Onorăm astfel în Mircea Vulcănescu un precursor şi un model.
Moderatorul conferinţelor: Mihai Gheorghiu, cercetător MŢR, Bucureşti.
Prima conferinţă: Mihai Şora
|19 ianuarie 2011, Clubul Ţăranului, ora 18h00|
■ E.M. Cioran sur Mircea Vulcănescu (extrait) ■
16 janvier 2011 § Poster un commentaire
Pour citer cet article: Restitutio Benjamin Fondane – http://fondane.wordpress.com/ Gratias agimus.Plus je pense à votre père, plus il m’apparaît qu’il était, lui aussi, une exception vertigineuse, qu’il devait également avoir éludé par quelque miracle notre commune malédiction. Il peut sembler insensé d’affirmer, à propos d’un esprit véritablement universel, qu’il n’avait pas goûté au fruit maudit. Cela doit être vrai pourtant, car son savoir prodigieux était doublé d’une pureté telle que je n’en ai jamais rencontré de semblable. Le péché originel, évident en nous tous, n’était pas visible en lui, en lui qui était si bien en chair et en qui, paradoxe merveilleux, s’abritait l’évadé d’une icône. […] Je ne veux pas faire de votre père un saint, mais il l’était en quelque sorte.
- Texte: E.M. Cioran, Lettre à Elena-Maria Viorica (Vivi) Vulcănescu, 1973 (extrait)
- Image: Mircea Vulcănescu, Autoportrait, 11 mai 1932 (copie d’après l’original envoyé à Cioran)
■ Ion Creangă, Amintiri din copilărie (fragm., II), 1881 ■
7 janvier 2011 § Poster un commentaire
Amintiri din copilărie
Dedicaţie d-şoarei L.N.
II. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci: căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ni era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!
Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa.
Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: „Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea“ şi vremea se îndrepta după râsul meu…
Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face; căci eram feciorul mamei, care şi ea cu adevărat că ştia a face multe şi mari minunăţii…
-
Text: Ion Creangă, Amintiri din copilărie (fragm., II), în „Convorbiri literare“, XV, 1, 1 aprilie 1881, p. 1-14, cu „Dedicaţie d-şoarei L.M.“.
-
Imagine: Facsimil, Biblioteca Academiei Române – mss. 4.074, f. 19 r.
Pentru a cita acest articol: Restitutio Benjamin Fondane – http://fondane.wordpress.com
Gratias agimus.
■ Eugenia Iftodi (1915 – 2005) – In memoriam ■
8 décembre 2010 § Un commentaire
Doamne, Tată părinte,
io mă rog sara culcându-mă,
demeneaţa sculându-mă
cu ochii udzi,
Doamne, Tu din ceri m-audzi,
Doamne, Tu din ceri
cu dreapta Ta toate mi-i da
câte eu cer,
Tu cu mila Ta
dă-mi putere-a mă-ndrepta
să mă duc pre calea Ta,
pune, Doamne,-ntr-a mé cale
soarele luminii Tale,
ca să fugă cele rele
din calea viéţii mele,
ca să-nalţ sufletu’ mieu
până sus la Dumnedzău.
Domnul Dumnedzăul mieu,
eu tot Ţi-am greşit mereu,
fă miluca, nu mă pierde,
nişi la iad nu mă trimete,
între capuri strehuiete,
cu-a Ta milă mă coprinde
între oícăle cele blânde.
Amin.
- Text: Rugăciune culeasă de Eugenia Iftodi în 1959, de la Ana Drăguş, în satul Deseşti, Maramureş; apud Eugenia Iftodi, Chipuri şi locuri / Foyers de jadis, ediţie bilingvă, ilustrată, Bucureşti, 2000. | Mulţumiri doamnei Gina Vieru |
- Imagine: Eugenia Iftodi, seria Desene din Pădureni, cca. 1959-1965 (în ed. cit., p. 69).
Pentru a cita acest articol: Restitutio Benjamin Fondane – http://fondane.wordpress.com/ Gratias agimus.
■ B. FUNDOIANU | BENJAMIN FONDANE : 14 noiembrie 1898 ■
14 novembre 2010 § 2 Commentaires
souvenez-vous seulement que j’étais innocent
atât să v’amintiţi : că n’aveam nicio vină
|B. FUNDOIANU | BENJAMIN FONDANE|
|Iaşi, 14 noiembrie 1898 – Auschwitz-Birkenau, 2/3 octombrie 1944|
■ Mihai Şora : 94 de ani ■
7 novembre 2010 § 3 Commentaires
„– bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniştită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se; chiar şi nobila, diafana bucurie senin-melancolică a finitudinii asumate –“
| Mihai Şora, Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978 |
■ La prière de Baudelaire | Rugăciunea lui Baudelaire | apud Fondane ■
18 avril 2010 § Poster un commentaire
• La prière de Baudelaire :
Mécontent de tous et mécontent de moi, je voudrais bien me racheter et m’enorgueillir un peu dans le silence et la solitude de la nuit. Âmes de ceux que j’ai aimés, âmes de ceux que j’ai chantés, fortifiez-moi, soutenez-moi… et vous, Seigneur mon Dieu! accordez-moi la grâce de produire quelques beaux vers qui me prouvent à moi-même que je ne suis pas le dernier des hommes, que je ne suis pas inférieur à ceux que je méprise!
———- apud
BENJAMIN FONDANE, Baudelaire et l’expérience du gouffre, Paris, Pierre Seghers éditeur, Préface de Jean Cassou, 1947, p. 140.
• Rugăciunea lui Baudelaire:
Nemulţumit de toată lumea şi nemulţumit de mine însumi, aş dori să mă răscumpăr şi să mă mândresc, cât de cât, în liniştea şi pustietatea nopţii. Suflete ale celor pe care i-am iubit, suflete ale celor pe care i-am slăvit, întăriţi-mă, ajutaţi-mă!… Iar Tu, Doamne Dumnezeul meu!, dă-mi harul de a făuri câteva versuri frumoase care să-mi dovedească mie însumi că nu sunt ultimul dintre oameni, că nu sunt mai prejos decât cei pe care îi dispreţuiesc!
———- citat în
BENJAMIN FONDANE, Baudelaire şi experienţa abisului [1947], Traducere din limba franceză, studiu, note, comentarii şi anexe de Luiza Palanciuc şi Mihai Şora [2008 | volum inedit în limba română]
Gratias agimus.
■ Expoziţia comemorativă CANALUL DUNĂRE – MAREA NEAGRĂ ■
4 mars 2010 § Poster un commentaire

Pentru a cita acest articol: Restitutio Benjamin Fondane – http://fondane.wordpress.com
Gratias agimus.
I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.■ Vocile lui Petre Ţuţea | Eveniment la ICR | 25 februarie 2010 ■
25 février 2010 § 2 Commentaires
Vocile lui Petre Ţuţea
Dezbatere, lansare şi recital la Institutul Cultural Român
Joi, 25 februarie 2010, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru, nr. 38, Bucureşti), va avea loc o întâlnire cu tema Vocile lui Petre Ţuţea. Evenimentul este prilejuit de apariţia celui de-al doilea număr al revistei Academia de Poezie, care cuprinde un medalion consacrat gânditorului.
În prima parte a întâlnirii, Livius Ciocârlie, Mihai Şora şi Vladimir Zamfirescu vor dezbate atât dimensiunea originală a operei, cât şi aspecte concrete ale receptării acesteia. Discuţiile vor fi moderate de Luiza Palanciuc. Dezbaterea va fi urmată de prezentarea revistei Academia de Poezie, în prezenţa fondatorului acesteia, Emil Stratan, moderatorul celei de-a doua părţi a întâlnirii, şi a câtorva dintre autorii semnatari: François Pamfil, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Pavel Şuşară. Seara se va încheia cu un recital de poezie al studenţilor Cosmina Stratan, Alexandra Suciu, Mihai Conrad Mericoffer, Mihai Daniel Haralambie, de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. La pian: Călin Grigoriu.
„Relaţia lui Petre Ţuţea cu orizontul de aşteptare ridică cel puţin două probleme: aceea a oralităţii şi a filosoficului, pe de o parte, a relaţiei dintre ele, pe de alta. Lui Petre Ţuţea i se atribuie adesea calificativul de „socratic“, cu toată încărcătura dezistoricizată (ori sacralizată, după caz) a acestui termen, când nu este banalizată sau transformată în simplu ornament. Ţuţea emiţătorul de „aforisme“, Ţuţea „naţionalistul“, Ţuţea „paradoxalul“ sunt doar câteva din poncifele care se adună în jurul celei mai frecvente (dar şi mai restrictive) imagini, anume cea aurorală: Ţuţea ar fi un Socrate al modernităţii noastre târzii. Or, lectura textelor, ca şi a(u)scultarea lor conduc spre alte interpretări, mai cu seamă dacă sunt convocate cele trei instanţe sub regimul cărora se exprimă Ţuţea, deopotrivă oral şi în scris: sentimentul, experienţa şi gândirea empirică.“ – Luiza Palanciuc
Parteneri: Dilema Veche, Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio România Internaţional, Restitutio Benjamin Fondane.
Contact media: Serviciul Presă al ICR, tel.: 021 31 71 00 622, e-mail: biroul.presa@icr.ro
Pentru a cita acest articol: Restitutio Benjamin Fondane – http://fondane.wordpress.com
Gratias agimus.
I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.■ Slavomir Popovici la Muzeul Țăranului Român | 10 februarie 2010 ■
8 février 2010 § Poster un commentaire
Miercuri, 10 februarie 2010
la ora 17h30
8 DOCUMENTARE în regia lui Slavomir Popovici
Slavomir Popovici (1930-1983) este unul dintre cei mai importanţi regizori de film documentar din România. Filmele lui de artă (printre care Soarele negru, 1968) şi etnografice (printre care Bun ca ziua, 1974) depăşesc cadrul strict al documentarului. Ele pot fi considerate o serie de poeme filosofice, pe temele esenţiale ale ciclului vieţii şi trecerii timpului.
Înainte de proiecţia filmelor vor vorbi:
- Laurenţiu Damian, regizor,
- Radu Răutu, etnograf,
- Sorin Vieru, profesor la facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti.
-
1. Uzina
Un eseu cinematografic, cu filmări speciale, pornind de la sărbătorirea zilei de 1 mai, în 1965, la uzina 1 mai din Ploieşti, producătoare de utilaj petrolier – în care sunt urmărite schimbările produse în viaţa socială de apariţiei uzinei, prin analogii imagistice neaşteptate şi metaforice. -
2. Romanţe aspre
Istorii ale locomotivelor de ieri şi de azi, ca semne ale trecerii timpului şi schimbărilor sociale. -
3. Io, Ştefan Voievod ctitor
Arta din vremea lui Ştefan cel mare, folosind drept comentariu cronicile vremii. -
4. Soarele negru
Un poem cinematografic despre timp şi vârstele omului pornind de la broderii medievale româneşti înfăţişând compoziţii ale plângerii. -
5. Semnul bradului
Obiceiurile şi domeniile artei populare în care este prezent bradul, simbolul continuităţii şi al reînnoirii vieţii. -
6. Bun ca ziua
Traiectoria pâinii „sărbătoreşti“ de la grâu la colac (cel mai efemer produs al artei ţărăneşti) şi prezenţa acesteia în momentele fundamentale ale ciclului vieţii: naştere, nuntă, moarte. În comunele Maieru (Bistriţa Năsăud), Frecăuţi (Bucovina), Bixad (Oaş), Polovraci (Gorj). -
7. Victime şi vinovaţi
Film utilitar realizat la cererea Ministerului Chimiei despre posibilele efecte ale unor butelii de aragaz improvizate şi neautorizate, pretext pentru a prezenta un ciné vérité tragic în comuna Vadul Părului la sfârşit de ani ’60. -
8. Letopiseţul lui Hrib
Transpunerea cinematografică a cronicii lui Toader Hrib, ţăran din satul Arbore, judeţul Suceava, şi întemeietor al unui muzeu local.
Noul Cinematograf al Regizorului Român – Studioul Horia Bernea este un proiect cultural al MŢR având ca obiectiv prezentarea unei selecţii de film european de ficţiune şi documentar, promovarea tinerilor regizori români şi europeni, a creaţiilor lor artistice şi documentare, susţinerea dialogului creatorilor cu publicul din România.
MŢR îşi propune crearea unui cinematograf de artă în Bucureşti, un cinematograf al publicului cultivat, un spaţiu al artei cinematografice şi al dialogului intelectual. Comitetul de selecţie a filmelor este alcătuit din: Dumitru Budrala, Nae Caranfil, Tudor Giurgiu, Radu Mihăileanu, Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu, Radu Munteanu Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Alexandru Solomon. Fiecare regizor va asigura în mod direct şi independent programul unei luni de proiecţie. În fiecare lună va fi organizată o discuţie liberă cu regizorul care a propus selecţia filmelor. De asemenea, vor fi organizate întâlniri şi discuţii cu autorii filmelor vizionate. În cadrul proiectului, un loc privilegiat îl are filmul antropologic, căruia îi va fi dedicată permanent ziua de miercuri.
Pentru a cita acest articol: Restitutio Benjamin Fondane – http://fondane.wordpress.com
Gratias agimus.
I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.
■ FONDANE la MNLR | Vineri, 18 decembrie 2009 ■
16 décembre 2009 § Poster un commentaire
Benjamin Fondane :
căderi, goluri de aer, vârtejuri
Conferinţă, recital şi film la
Muzeul Naţional al Literaturii Române
Vineri, 18 decembrie 2009, de la ora 18.00, Muzeul Naţional al Literaturii Române (Bulevardul Dacia, nr. 12, Bucureşti) va găzdui o întâlnire consacrată poetului B. Fundoianu / Benjamin Fondane.
Intitulat Benjamin Fondane – căderi, goluri de aer, vârtejuri, evenimentul face parte din programul Restitutio Benjamin Fondane, dedicat traducerii în limba română şi punerii în circulaţie a patrimoniului intelectual şi moral lăsat de Fondane.
Vor participa Mihai Şora şi Luiza Palanciuc.
Întâlnirea va fi axată pe opera poetică a autorului (inedită în limba română), din care vor fi citite şi proiectate fragmente (Titanic, L’Exode. Super flumina Babylonis). Seara se va încheia cu recitalul Ioanei Crăciunescu – primul dintr-o serie amplă, aşezată sub genericul „fondaniana“.
„Sunt autori care îşi trăiesc cu fervoare opera: fără niciun decalc între ceea ce sunt şi ceea ce fac ori scriu. Cu o constanţă a gândului şi o incandescenţă care scapă total retoricii adiacente ori emfazei bunei conştiinţe. «Oricine poate deveni o ’excepţie’, chiar dacă, înainte vreme, nu apucase nici măcar să înţeleagă ce însemna acest lucru, chiar dacă, înainte vreme, îi lipsise cu desăvârşire până şi dorinţa de a deveni aşa ceva» – spune Fondane în Lunea existenţială şi Duminica istoriei. Această condiţie a excepţiei este cea care îi reuneşte pe autorii din seria ’fondaniana’, dincolo de afinităţile (elective, desigur) cu opera lui Benjamin Fondane, dincolo de traiectoria personală şi de formele auctoriale ale modernităţii noastre târzii.“ (Luiza Palanciuc, Mihai Şora)
B. Fundoianu / Benjamin Fondane s-a născut la Iaşi, pe 14 noiembrie 1898. A publicat poeme şi traduceri în periodice româneşti şi evreieşti, semnând B. Fundoianu, după toponimul Fundoaia, localitatea de provenienţă a tatălui. Cărţile scrise şi publicate în limba română vor apărea sub acest pseudonim. În decembrie 1923, emigrează în Franţa, unde este în continuare prezent în cercurile avangardiste. Opera în limba franceză va fi publicată doar parţial în timpul vieţii. În martie 1944, ca urmare a unui denunţ, este arestat, împreună cu sora sa, Lina, şi închis în lagărul de la Drancy. Câţiva prieteni obţin eliberarea lui Fondane, care însă nu acceptă să părăsească lagărul fără Lina. La 30 mai 1944, sunt deportaţi împreună la Auschwitz. Fondane va fi gazat în octombrie 1944.
„Cumplit e visul şi încă n-am ieşit din el. – ceva ce mişcă, numit de noi Pământ, încet-încet se surpă, Fiinţa nici că-l vede… Rufele-ntinse la babord, anunţând potopul, tihnit jocul de şah, un pion înainte, danţ în salon care străpunge carnea cu iz dulceag de tropice… Puntea se-nclină lin, Fiinţa nici c-o vede, pe ea, lumina verticală: se teme să nu cadă, oameni stând drepţi: se tem să şadă, conclav de strigoi în picioare ţipă: «Cât dai pe mine? Atâta pentru libertate, atâta pentru conştiinţă, atâta pentru trupul meu, nu-i prea scump, justiţia la preţ redus, sfinţenia – trei parale, pauză, Ăl-de-Sus tot la preţ redus, cu banii jos, pe masă!»“(Fragment din Titanic, traducere din limba franceză, studiu, note, comentarii şi anexe de Luiza Palanciuc şi Mihai Şora / volum inedit în limba română)
Detalii: http://fondane.wordpress.com/
RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE, e-mail: palanciuc_sora@fondane.fr
I enjoy the massacre of ads. This sentence will slaughter ads without a messy bloodbath.















































■ Cimitirul evreiesc din Humor ■
4 janvier 2011 § 3 Commentaires
© Sorin Onişor | 2010 |
© Sorin Onişor | 2010 |
© Sorin Onişor | 2010 |
© Sorin Onişor | 2010 |
© Sorin Onişor | 2010 |