by
Luiza Palanciuc and Mihai Sora
| coordination |
■
şi s’a întors puternic cel ce plecase slab,
şi s’a întors cu şira de zeu, să râdă mitic –
spre hoitul meu în noapte uitat şi paralitic.
|B. Fundoianu, Privelişti, 1930, p. 98|
■
■
„Dar când ai un principiu nou, trebuie să-l ţipi cât poţi mai tare: să se audă. Oamenii îşi iubesc urechea virgină. Izbutesc numai ideile care ştiu viola. Noul cu orice preţ! Nu e acesta sfatul lui Flaubert, celebru, în scrisoarea pentru Maupassant? Să cauţi, în fiecare lucru nu lucrul, ci fibra personală care a tresărit.“
|B. Fundoianu, Imagini şi cărţi din Franţa, 1921, p. 86|
■
■
„A făcut’o că poate. Poate, fiindcă e fiul Domnului. El toate, toate le poate. Şi învia din morţi poate. Şi surzi poate tămădui. Şi orbi. Şi şchiopi. Şi îndrăciţi. Şi leproşi. El tot poate. El tot ştie. El ştie tot de mai ’nainte. El ştie tot...“
|B. Fundoianu, Tăgăduinţa lui Petru, 1918, p. 11|
■
